Povestea eroului de la Turtucaia
Născut în satul Stârci din orașul Costești, județul Argeș, la data de 22.05.1893, maiorul Ștefan S. Nicolae este eroul de la Turtucaia cu care argeșenii se mândresc. În Câmpulung a urmat cursurile școlii normale pentru învățători , absolvind în anul 1915. În același oraș a continuat și încheiat stagiul militar, la Școala Militară de Ofițeri în Rezervă – infanterie, obținând în noiembrie 1915 gradul de sublocotenent. După efectuarea stagiului militar a fost învățător în localitățile Richițele și Costești. La începerea războiului a fost mobilizat și repartizat la Regimentul 34 infanterie Constanța. În ziua de 23 august, pe Frontul de la Turtucaia, în momente grele pentru armata română, conducând Plutonul 3 din Compania a 12-a, a preluat din propria inițiativă contraatacul, impunându-și conducerea asupra tuturor unităților române de pe front. Pe timpul atacului reușind să respingă forțele germane și bulgare , în acele zile de crâncene confruntări este grav rănit la ambele picioare de către o mitralieră inamică.
Pentru această faptă eroică este decorat cu Ordinul Steaua României cu spade în gradul de cavaler și Virtutea Militară. Este decorat din nou cu Ordinul Steaua României în grad de ofițer în anul 1928 cu prilejul celor 50 de ani de la unirea Dobrogei cu România. În urma rănii a fost internat în Spitalele din Călărași (fiind operat), Brăila si Iași (fiind îngrijit și de medici francezi).
În ianuarie 1917 este trimis la Kiev la Spitalul ,,Mihail Alexandrovici”, unde este operat din nou, apoi începe să se deplaseze cu ajutorul cârjelor. Este invitat la Moscova în luna martie, acolo fiind bine primit. La întoarcerea în Kiev, a participat din partea armatei române la Adunarea de constituire a batalioanelor alcătuite din românii, foști ostași în armata astro-ungară, aflați prizionieri în Rusia.
În decembrie 1918, la Iași are loc o reuniune în cinstea generalului Averescu, la care este invitat special de către acesta , oferindu-i și o poză cu dedicație și autograf (în care îi recunoștea meritele pe front în realizarea României Mari).
În aprilie 1918 a fost pensionat ca invalid de război. Întors acasă, la Stârci, se implică în rezolvarea problemelor invalizilor de război din județ si constituie Societatea ,,General Cristescu”. Este ales președintele Băncii Populare Băseni și președintele Obștei de împropietărire Băseni.
La sfârșitul anului 1919, folosind privilegiul acordat invalizilor de război remarcați în lupte, s-a stabilit la Constanța, unde a concesionat bufetul gării și desfășoară o bogată activitate economică, culturală și publicistică.
Înființează Societatea Invalizilor din Dobrogea, cu sediul central în Constanța, el fiind președintele organizației. La Constanța a fost ales în fruntea unor instituții, organizații, sprijinind intens dezvoltarea economică, maritimă, culturală, drept dovadă fiind mulțumirile și aprecierile pe care i le-a adresat dr. Constantin Angelescu, ministrul Instructiunii Publice.
A activat în domeniul economic fiind ales în anul 1920 membru în Comitetul Sfatului Negustoresc Constanța, iar un an mai tarziu este promovat vicepreședinte al acestei organizații.
În anul 1924 este ales membru în Consiliul Camerei de Comerț și Industrie Constanța, ulterior fiind numit delegatul Ministerului Industriei în Consiliul de Direcție al Camerei.
Din 1927 este ales vicepreședinte la Camerei de Comerț și Industrie Constanța, iar din 1933 până la 24 ianuarie 1938 președinte, concomitent cu această ultimă funcție, a fost și membru în Consiliul de Conducere al Uniunii Camerelor de Comerț și Industrie București. În aceste funcții a susținut și realizat multe edificii și activități, a dezvoltat activitatea maritimă, a fost construit portul pescăresc, a achiziționat diverse vase moderne (vapoarele de pasageri Transilvania și Basarabia fiind cele mai moderne din bazinele Mării Negre și Marea Mediterană).
A susținut și organizat numeroase conferințe la Academia Populară din Constanța, fiind un bun conferențiar.
În 1935 a făcut parte din delegația țării noastre (compusă din 3 persoane), la un Congres Internațional pe probleme economice, desfășurat în capitala Franței. La acel congres au participat 58 de state, ofițerul Ștefan Nicolae beneficiind de toată atenția din partea președintelui Franței, Albert Lebrun, care l-a primit personal, l-a prezentat soției și l-a felicitat pentru eroismul de la Turtucaia.
La sfârșitul anilor' 30, la cererea ministrului agriculturii, prof. univ. dr. Nicolae Cornățeanu, a elaborat un program de organizare a pescuitului, fiind ales președintele Sindicatului pescarilor din Delta Dunării și de la Marea Neagră. În același timp a existat o inițiativă de înființare în Constanța a unei societăți româno-germane pentru modernizarea și dezvoltarea pescuitului maritim (aceasta consta în înființarea unui port pescăresc în partea de nord a orașului Constanța, construcția unor depozite frigorifice și a unei fabrici de conserve, locuințe pentru angajați și pescari, dar și ridicarea nivelului de pregatire al pescarilor), fiind propus pentru preluarea conducerii acestei societăți. În scopul constituirii acesteia au existat 4 întrevederi, 2 la Ministerul Agriculturii și 2 la Ambasada Germaniei, dar evoluția războiului a anulat această initiativă.
Veteranul și invalidul de război Ștefan Nicolae a fost un mare iubitor de cultură, fiind un colecționar de carte și numismatică, o parte din vasta sa colecție numismatică, obiecte importante (simboluri premonetare), fiind donată Muzeului Județean Argeș, iar restul aflându-se în patrimoniul Muzeului Național de Istorie. În perioada comunistă este marginalizat, iar o parte însemnată din viață o petrece în satul natal.
