Astăzi: 128 de ani de la nașterea lui Armand Călinescu, principalul pion al Regelui Carol al II-lea cu ajutorul căruia a instituit primul regim totalitar din România
Armand Călinescu (n. 4 iunie 1893, Piteşti - d. 21 septembrie 1939, Bucureşti) a fost un om politic, prim-ministru, ministru şi economist român. S-a născut la Piteşti, în familia colonelului Mihai Călinescu şi a soţiei sale Ecaterina, fostă Gherman. A urmat şcoala şi Liceul "Ion C. Brătianu" în localitatea natală, fiind un elev eminent. În 1912 a început cursurile Facultăţii de Drept la Universitatea Bucureşti, urmând în paralel şi cursurile Facultăţii de Filosofie; după aceea a obţinut un doctorat în ştiinţe politice şi economice la Paris cu teza "Le change Roumain. Sa depreciation depui la guerre et son retablissement". A intrat în politică după război, în Partidul Ţărănesc al lui Ion Mihalache şi Virgil Madgearu, care avea mai târziu să devină prin fuziune Partidul Naţional Ţărănesc. A fost ales deputat în Parlament în 1926, ţinând primul discurs la 29 iunie 1926. Un imbold pentru cariera sa l-a constituit venirea la putere a PNŢ în 1928, Călinescu fiind numit iniţial prefect de Argeş, apoi subsecretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Domeniilor. În 1930 devine subsecretar de stat la Ministerul de Interne, ceea ce coincide cu o înăsprire a măsurilor de împotriva dezordinilor sociale.
Atitudinea sa fermă faţă de legionari a produs căderea în 1933 a Guvernului Vaida-Voievod, din care făcea parte. A revenit în guvernul condus de Octavian Goga în funcţia de ministru de Interne. În 1938, a făcut posiblă arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 10 ani de muncă silnică la minele de sare, inclusiv pentru "cârdăşie cu şeful unei puteri străine" (Hitler). A fost implicat în executarea ordinului lui Carol al II-lea de asasinare în închisoare a lui Corneliu Zelea Codreanu şi a celoralţi lideri legionari.
A participat în decembrie 1938 ca membru fondator la întemeierea Partidului Regal, Frontul Renaşterii Naţionale. După scurte mandate ca ministru al Sănătăţii, ministru al Educaţiei Naţionale şi ministru al Apărării Naţionale, la 7 martie 1939, regele Carol al II-lea îl numeşte în funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri (prim-ministru) al României. În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradiţională, apropiată de Franţa şi Marea Britanie. În septembrie 1939, a permis refugiul prin România al guvernului polonez după invadarea şi ocuparea Poloniei de către Germania nazistă, precum şi evacuarea prin România a tezaurului polonez.
Adversarii săi legionari au afirmat existenţa unui plan secret al lui Călinescu, aprobat de Marea Britanie, de a distruge câmpurile petrolifere din Prahova în cazul unui atac german asupra României. Armand Călinescu a fost principalul pion al Regelui Carol al II-lea cu ajutorul căruia a instituit primul regim totalitar din România. Perioada 1930 - 1940 a fost marcată de declinul democrației românești și de apariția terorismului de stat. Rând pe rând, au fost asasinate figuri centrale ale politicii românești: Ion Gheorghe Duca (29 decembrie 1933), Corneliu Zelea Codreanu (30 noiembrie 1938) și Armand Călinescu (21 septembrie 1939). Asasinarea lui Călinescu a însemnat și primul moment în care regimul lui Carol al II-lea a început să se clatine. Asasinarea lui Armand Călinescu a avut în spate o întreagă regie pusă la punct de „Răzbunători”, un grup de legionari condus de șeful gardist Miți Dumitrescu, reîntors clandestin din Germania în România. Acesta a selectat 9 legionari pentru a complota și a-i curma viața lui Călinescu. În fatidica zi de 21 septembrie, dis-de-dimineață, Călinescu a avut o întrevedere cu Grigore Gafencu, la Ministerul Armatei. Călinescu voia să înlăture zvonurile alimentate de ruși cu privire la integritatea României. Premierul reitera că România vrea să întrețină cu toți vecinii săi raporturi cât mai pașnice și, în acest sens, a întocmit o telegramă pe care a trimis-o la Kremlin. După prânz, la ora 13.00, Armand Călinescu i-a telefonat lui Gafencu pentru a se asigura că telegrama a fost trimisă. La ora 14.00, la radio, programul muzical a fost întrerupt și cineva a anunțat că Armand Călinescu a fost ucis. Dar ce s-a întâmplat în 60 de minute?...
Călinescu avea o rutină cotidiană care fusese învățată de Răzbunători după ce și-au urmărit îndelung ținta. El pleca de la domiciliul său din Cotroceni la sediul Consiliului de Miniștri din Piața Victoriei și se întorcea spre casă pe același traseu. Gardiștii știau că va parcurge prelungirea Știrbei Vodă și că va ajunge pe podul Elefterie, locul ales unde avea să fie asasinat. În timp ce mergea împreună cu garda sa de corp în mașină, pe traseul stabilit, automobilul în care se afla Călinescu a fost flancat, la un moment dat, de o camionetă. Calea i-a fost tăiată de o căruță care transporta fân și frunze moarte. Călinescu a pus frână dar, din spate, camioneta a intrat în mașina acestuia, proiectând-o pe trotuar. Premierul a ieșit din mașină pentru a-l chestiona pe șoferul camionetei însă, din dubă, au apărut șase oameni care au declanșat rafale de foc, lăsându-l pe Călinescu într-o baltă de sânge. Asasinii au demarat apoi, în trombă, că să ajungă cât mai repede la Radio, situat pe strada general Berthelot. Au intrat în sediu și au oprit transmisia obișnuită a postului, anunțând moartea lui Armand Călinescu. Câteva minute mai târziu, aceștia erau arestați de poliție. Vestea de la radio a șocat. Gafencu și Regele Carol al II-lea au prins știrea în direct. Erau orele prânzului și absolut nimic nu anticipa ceea ce avea să urmeze...
Asasinii s-au predat, fiind împuşcaţi în stradă, fără judecată, cadavrele lor fiind lăsate acolo timp de 3 zile. La locul respectiv a fost pusă o plancartă pe care scria: "Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de ţară!" De asemenea, au fost aduşi elevi de la şcolile din capitală pentru a vedea cadavrele. În toată ţara au început din ordinul lui Carol al II-lea execuţii sumare ale legionarilor, cel puţin 300 fiind ucişi fără judecată de către autorităti, unii dintre ei fiind spânzuraţi de stâlpi de telegraf. Represiunea a avut loc sub Guvernul Gheorghe Argeşanu, care după finalizarea acestei misiuni, a fost înlocuit cu Guvernul Constantin Argetoianu. În "Însemnările zilnice" ale sale din 1939, Argetoianu, un atent observator al vieţii politice, remarca cruzimea cu care fuseseră săvârşite represaliile, cruzime care avea să îi fanatizeze şi mai mult pe legionari. În noiembrie 1940, Argeşanu a plătit cu preţul vieţii răzbunarea lui Călinescu, iar alţi demnitari apropiaţi de Carol al II-lea au trecut foarte aproape de moarte.
Armand Călinescu este înmormântat în Cimitirul "Sfinţii Îngeri" din Curtea de Argeş, iar Școala Gimnazială nr. 5 din municipiu îi poartă numele. Am putea spune despre Armand Călinescu că a fost un pion al Regelui, însă, cu certitudine, mai putem spune că a fost un patriot, un om fidel ţării, cu o viziune benefică dezvoltării României de până în Marele Război. La râdul său, fiul fostului prim-ministru Armand Călinescu, Barbu, a fost înmormântat în cavoul familiei din cimitirul oraşului, la 20 octombrie 2014. Barbu Călinescu s-a stins la vârsta de 92 de ani şi a trăit în ultimii 75 la Londra, acolo unde fusese trimis de tatăl său pentru a nu fi ucis de legionari. Ultima dorinţă a părintelui său era ca fiul lui să urmeze o carieră militară sau în magistratură, însă Barbu nu a putut să îi respecte dorinţa şi a urmat o carieră de patru decenii ca arhitect...
