COLŢUL FERMIERULUI - Nutreţurile grosiere

Deşi au un conţinut mult mai scăzut în proteină digestibilă şi săruri minerale în comparaţie cu grăunţele şi fânurile, nutreţurile grosiere au un rol important în fiziologia digestiei, în special la animalele rumegătoare. Un avantaj însemnat al acestei categorii de nutreţuri este faptul că pentru producerea lor nu sunt repartizate suprafeţe de teren şi nu se fac cheltuieli speciale, nutreţurile grosiere apar ca produse secundare care trebuie tratate cu interesul cuvenit, pentru a se strânge la timp şi a se depozita în bune condiţii. Principalele nutreţuri grosiere care se pot obţine în gospodărie sunt: paiele de cereale, pleava, cocenii, vrejurile de leguminoase, frunzarul. Frunzele unor arbori - cu precădere salcâmul, stejarul - rezultate din curăţirea ramurilor în luna august, după uscare sunt bine consumate pe timpul iernii de către oi şi capre.
În actualitate sunt cocenii de porumb şi vrejurile de fasole. Cocenii de porumb, aşa cum s-a discutat în articolul "Cum recoltăm porumbul", nu trebuie lăsaţi prea mult după recoltarea ştiuleţilor, deoarece uscarea excesivă micşorează valoarea nutritivă. Chiar în stare verde, cocenii se pot tăia cu secera, se leagă cu nuiele sau sfoară (nu cu sârmă) în snopi. Snopii se pun la uscat în glugi de câte 10-15 bucăţi, unde se vor usca lent şi îşi menţin culoarea verde. După ce s-au uscat, se clădesc în stoguri de câte 80-100 snopi, clădite pe prăjini, în apropierea locului unde iernează animalele. În iarnă, snopii de coceni se administrează ca supliment peste raţia de fânuri, concentrate şi sfeclă, la cai şi animalele rumegătoare. Valoarea furajeră a cocenilor creşte mult dacă sunt tocaţi în bucăţi de 5-8 cm şi ţinuţi 48 de ore în saramură, apoi presăraţi cu tărâţe. Cantităţile pe zi sunt de 5-6 kg pentru un animal mare şi 1-2 kg pentru un mânzat, o oaie sau o capră.
Vrejurile de fasole sunt un excelent nutreţ pentru oi pe timpul stabulaţiei. Trebuie adunaţi atât vrejii de la fasolea oloagă, cât şi cei de la fasolea urcătoare pe arac. Dacă sunt verzi, vrejii se usucă suficient şi apoi se depozitează în căpiţă sau fânar. Nu trebuie să conţină pământ. Împreună cu vrejurile, pe timpul iernii se administrează şi păstăile uscate rezultate după scoaterea boabelor de fasole. Se administrează la o oaie adultă până la 300-400 grame vrejuri pe zi. Raţia zilnică va conţine şi celelalte categorii de furaje - grăunţe, fânuri, suculente. Strângerea la timp a nutreţurilor grosiere şi folosirea lor raţională pe timpul iernii este o treabă gospodărească ce ajută la economisirea fânurilor şi buna întreţinere a animalelor.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It