Walter Stegner ne dezvăluie aspecte mai puţin cunoscute din Istoria României!

Cetăţeanul de Onoare al Municipiului Curtea de Argeş este un pasionat nu numai de trecutul Primei Cetăţi de Scaun a Basarabilor, ci şi de cel al altor zone ale ţării noastre, deoarece a dovedit că are suflet de român. Recent, într-o discuţie pe care semnatarul acestor rânduri a purtat-o cu domnia sa, a prezentat mai multe documente privind o personalitate care a guvernat Timişoara în secolul al XIX-lea, dotând oraşul de pe Bega cu un prim parc ce există şi astăzi, dar care a dat şi numele unei prospere comune din Caraş-Severin. Este vorba despre Iohann Baptist von Coronini-Cronberg, care în timpul Războiului Crimeii ocupa, cu trupele austriece în 1854, pentru doi ani, şi Ţara Românească.

Istorie adevărată

Parcul "Regina Maria" este cel mai vechi parc al Timişoarei, având intrările principale pe Bulevardul 3 august 1919. El îndeplineşte funcţiuni de tranzitare, recreativă şi sportivă şi are în componenţă fostul Cinema "Apollo", construit în 1909 de către arh. Josef Ecker Jr. şi reconstruit în 1955 de către arh. Paul Schuster. Locul pe care-l ocupă astăzi parcul se afla, la începutul secolului al XIX-lea, în afara zidurilor cetăţii Timişoarei, pe teritoriul numit Esplanadă, care era o zonă de apărare, unde nu erau permise construcţii pe o rază de 950 m, pentru a proteja oraşul de atacuri.
În jurul anului 1850, guvernatorul militar şi civil al Voivodinei Sârbeşti şi al Banatului Timişan, Johann von Coronini-Cronberg, a avut iniţiativa plantării de arbori în zonă, în jurul cărora s-a realizat apoi parcul în stil englezesc prin care se puteau face plimbări lungi pe aleile şerpuite sau se putea asculta muzică de orchestră în pavilioanele din lemn special amenajate. El a primit iniţial numele ctitorului, Coronini, ce s-a păstrat până în 1918, când a luat denumirea de "Regina Maria", personalitate cu rol istoric în realizarea României Mari. În germană, parcul era cunoscut ca Stadtpark, iar în maghiară ca Városliget, ambele traducându-se prin Parcul Oraşului. În timpul comunismului a devenit Parcul Tineretului, apoi Parcul Poporului până în anul 2011, când a trecut printr-un amplu proces de reabilitare timp de doi ani. Atunci a recăpătat denumirea primită la 1918, în centrul acestuia fiind amenajat şi un bust al reginei, şi au fost executate lucrări de restaurare şi consolidare a gardului existent încă din anii 1910.
Guvernatorul Banatului, Iohann Coronini, a dat şi numele comunei actuale din judeţul Caraş-Severin. Ea s-a înfiinţat pe locul unde existaseră Cetatea lui Ladislau, ridicată în timpul regelui Sigismund de Luxemburg (sec. XIV) şi apoi localitatea Alibeg, atestată în timpul stăpânirii turceşti prin 1526, după victoria în prima bătălie de la Mohacs a sultanului Soliman Magnificul. Atunci cetatea a fost distrusă, iar Coronini a favorizat colonizarea zonei în care se aşezaseră prin toamna lui olteni din Mehedinţi, în 1784, la Vidra Sacă, azi Valea Radimei, ce s-au mutat în 1798 pe locul fostei aşezări Alibeg.
În 1858, odată cu deschiderea căii ferate Baziaş-Oraviţa, aici a poposit contele Coronini, îndemnându-i pe locuitori să se mute din vechiul Alibeg pe noua locaţie. Cei care au refuzat, au fost mai târziu obligaţi să o facă. Atunci satul avea circa 300 locuitori. Primul loc de casă a fost dat cehului Iosif Bohacek, care a construit cea mai mare şi mai frumoasă clădire, unde a deschis o cârciumă cu sală de dans. La început, locuitorii s-au ocupat cu tăiatul lemnelor şi vânatul. După ce împrejurimile au fost defrişate, ei s-au reprofilat pe creşterea vitelor şi plugărit. În 1895, coronenţii au înlocuit vechea biserică ortodoxă, din lemn, cu cea existentă şi astăzi. La 20 iulie 1934, în ziua de Sf. Ilie, s-a ţinut aniversarea a 150 ani de la venirea coronenţilor din Oltenia. Cu această ocazie a fost refăcută şi sfinţită biserica. În acelaşi an au fost colonizaţi şi locuitori în Cadrilater, judeţul Caliacra. În timpul comunismului, numele localităţii a fost schimbat prin Decretul 799/1964 din Coronini în Pescarii. Mai târziu, localitatea şi-a recăpătat numele.

Scurt CV pentru contele Coronini (16 noiembrie 1794, Gorizia - 26 iulie 1880, Gorici)

Personajul născut în Italia, care a închis ochii în Slovenia, a fost descendent al unei familii nobiliare italiene, cu rădăcini în Imperiul Franc. Strămoşul său, Rudolf Coronini, decedat în anul 866, a fost cancelarul împăratului Ludovic cel Pios şi cel care a construit un castel pe feuda primită la Cronberg (lângă Frankfurt), de unde şi-a luat şi numele. Iohann Baptist a fost îndrumat spre cariera militară încă din 1813, participând şi la ultimele războaie napoleoniene. Între 1824 şi 1831 a fost în serviciul Ducatului de Modena, având gradul de căpitan, apoi a revenit în Austria, unde a fost cămăraşul arhiducelui Francisc Carol, avansând la funcţia de monitor al educaţiei viitorului împărat, Franz Joseph I - începând din 1836. Anul următor era maior, în 1843 a primit gradul de colonel, iar din iulie 1848 a devenit general maior imperial şi a primit misiunea de a apăra trecătorile din Tirolul de Sud contra trupelor revoluţionare italiene. După un an a fost avansat la gradul de Feldmarschalleutnant (g-ral lt.) şi a fost numit guvernator al Voivodinei sârbeşti şi al Banatului timişan. În 1854 a ocupat militar Valahia, pe care a guvernat-o până în 1856, când s-a încheiat Războiul Crimeii. A fost primul comandant al Regimentului nr. 6 de Infanterie Imperială "Carol I, Regele României". A primit, de asemenea, titlul de ban al Croaţiei, din iunie 1860 şi multiple decoraţii, aprobându-i-se cererea de retragere din activitate la 18 aprilie 1865, când se apropia de vârsta de 71 ani. În cursul carierei s-a dovedit a fi un bun administrator şi românii din zona sa de activitate i-au păstrat o amintire frumoasă...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It