COLŢUL FERMIERULUI - Tăierea viţei de vie

La viţa de vie, tăierea coardelor de prisos se face primăvara timpuriu, înainte de umflarea mugurilor (pornirea în vegetaţie). Sunt sisteme diferite de tăieri, adaptate la timpul de plantaţie, la felul cum sunt conduse coardele:
a) În plantaţiile clasice, cu butuci deşi (distanţele de plantare 1,5-2 m), în care viţele sunt susţinute pe araci sau spalier cu 3-4 sârme, se practică tăierea tipică "în verigi de rod". Veriga de rod este alcătuită din cuplul cep + coardă. La un butuc în plin rod (vârsta 5-6 ani) se lasă 2-3 cepi cu câte 2-3 ochi fiecare şi 3-4 coarde cu câte 10-12 ochi viabili fiecare. Cepii se lasă din lemnul tânăr, crescut direct din butuc şi trebuie să fie situaţi cât mai jos şi dacă se poate orientaţi pe direcţia rândului. Cepul cu 2-3 ochi trebuie să aibă o lungime de maxim 8-10 cm, pentru a nu se ridica prea mult "scaunul" butucului. Coardele de rod se lasă în funcţie de vigoarea butucului şi potenţialul productiv. La un butuc în plin rod sunt suficienţi 50-60 ochi care se obţin din 4 coarde cu câte 12-15 ochi sau 3 coarde cu câte 16-18 ochi fiecare. Tăietura, atât la cepi, cât şi la coarde, se execută "pe diafragmă", adică prin mijlocul unui mugure pentru ca scurgerile de sevă să fie cât mai mici.
Principiul de bază care se are în vedere la tăierea viţei de vie este că strugurele se formează pe lăstar de un an, crescut pe lemn în vârstă de doi ani. Deci, din ochii aflaţi pe butuc vor ieşi lăstarii care în anul viitor vor fi cepi. Prin tăiere se lasă aceşti cepi la 2-3 ochi şi din aceştia vor da lăstari care constituie viitoarele coarde. Pe lăstarii daţi din ochii acestor coarde se vor forma strugurii. De reţinut ideea că cepii se lasă din lemnul crescut direct din butuc. În lipsa cepilor din anul trecut se lasă coarde de tip "bici" şi "călăraş" pe lemn vechi. Această situaţie trebuie să fie numai pentru 1-2 ani, deoarece conduce la aspectul de "corcănire" (coarde bătrâne).
b) La viţele conduse pe spalier, dar sub formă înaltă - cordon bilateral sau cap înălţat - se practică o tăiere scurtă, adică pe fiecare cordon se lasă verigi de rod alcătuite din cepi la 1-2 ochi şi cordiţe la 5-6 ochi. Sarcina de rod se apreciază în funcţie de vigoarea butucului şi poate fi de 50-60 ochi pe butuc.
c) La viţele urcate pe case, pe bolte şi pergole se face tot o tăiere scurtă lăsându-se verigi de rod alcătuite din cepi la 1-2 ochi şi cordiţe la 4-5 ochi viabili, iar sarcina de rod poate ajunge la peste o sută de ochi la un butuc viguros şi bine susţinut de îngrăşăminte organice şi chimice.
După terminarea tăieturilor, imediat se adună coardele tăiate, iar cele rămase se leagă cu rafie sau sfoară rezistentă de sistemul de susţinere, cât mai curând, înainte de umflarea "căpuşilor".

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It