COLŢUL FERMIERULUI - Bucătăria furajeră

Prin administrarea furajelor la animale într-un anume grad de prelucrare se obţin unele avantaje: eforturile de masticaţie şi digerare sunt mai mici, animalele consumă bine furajele, rămân resturi mai puţine, sporurile de producţie (carne, lapte, ouă, lână) sunt mai mari pe kilogramul de nutreţ consumat şi, în plus, se realizează o importantă economie de furaje. Principalele forme de prelucrare a furajelor sunt: zdrobirea sau măcinarea, tocarea, saramurarea, dospirea (fermentarea uşoară), opărirea şi fierberea. Aceste prelucrări se pot realiza în orice gospodărie cu un minim de utilaje simple care, împreună, alcătuiesc o bucătărie furajeră. 

Bucătăria furajeră se amenajează aproape de crescătoria de animale, într-un spaţiu - şopron, încăpere mai mare - cu protecţie împotriva incendiilor, în care se instalează principalele utilaje pentru prelucrarea furajelor: moara (cu piatră sau ciocănele), tocătoare de coceni, tocătoare de sfeclă, cazan (sau tuci) pentru fiert apă şi furaje suculente, cadă sau butoi pentru punerea furajelor grosiere (paie şi coceni) la înmuiat, saramurat şi dospit.

Detalii despre pregătirea diferitelor categorii de furaje se vor prezenta în ziar pe timpul iernii, după intrarea animalelor la stabulaţie. Până atunci este necesar să se procure instalaţiile prezentate mai sus şi să se amenajeze bucătăria furajeră. Drept combustibil pentru încălzirea apei şi fierberea unor furaje se pot folosi unele resturi existente în gospodărie - surcele, coceni, paie - care se ard într-un cotlon construit din cărămidă, cu respectarea normelor de protecţie a muncii şi de pază contra incendiilor.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It