Colţul Fermierului - Însilozarea furajelor

În condiţiile în care nu există suficiente cantităţi de fân pentru furajarea animalelor pe timpul iernii, însilozarea unor cantităţi de nutreţuri devine o problemă de actualitate, care oferă o soluţie viabilă pentru acoperirea acestei necesităţi. Însilozarea trebuie făcută înainte ca furajele să fie degradate de brumele care cad la jumătatea toamnei. În orice gospodărie există o sumedenie de nutreţuri şi resturi vegetale care se pot însiloza: cocenii verzi sau semi-uscaţi de la porumb, ştiuleţii cruzi (glodari, cocoloaşe), vrejuri de dovleac, colete şi frunze de sfeclă, frunze de varză, mohor şi costrei din porumbişti ori lucernă şi trifoi care nu se mai pot usca pentru fân. Pentru însilozare este preferată amestecarea acestor nutreţuri.

Ca spaţii pentru însilozare se pot folosi gropile betonate în capacitate de cel puţin un metru cub sau butoaiele din lemn. Nutreţurile - fără pământ sau putregai - se introduc în groapă sau butoi, în straturi de câte 30-40 cm grosime, se presară cu sare (1 kg sare la 150 kg nutreţ) şi se tasează bine cu un mai din lemn, apoi se continuă cu alte straturi până la umplerea gropii sau butoiului, adăugând încă 50-60 cm peste umplere, deoarece prin autotasare, nutreţul scade şi ajunge astfel la nivelul de umplere al recipientului de depozitare. Cocenii de porumb şi vrejurile de dovleac se introduc tocaţi la însilozarea care trebuie să dureze una sau două zile. Deasupra umpluturii supraînălţate se aşază o folie din plastic, peste care se pun snopi de coceni şi, în 12-15 zile, silozul fermentează, nutreţul capătă culoarea fagurelui de miere şi miros de pâine proaspăt scoasă de la cuptor. Acest furaj însilozat poate fi folosit iarna la hrănirea animalelor - conform raţiei furajere - alături de alte nutreţuri.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It