Insule ce ascund mistere neelucidate

În seria misterelor neelucidate se află şi multe zone terestre care par a fi bântuite de blesteme, locuri din care oamenii dispar fără urmă, teritorii populate de fiinţe stranii sau lovite de destine dramatice. Între ele se află câteva insule ale căror enigme rămân nedezlegate de-a lungul istoriei. În Asia Centrală, între Kazahstan şi Uzbekistan, se intinde Marea Aral sau Marea Ostroavelor, care odată adăpostea circa 1.500 insuliţe. Cea mai mare, dar şi cea mai enigmatică dintre ele este Barsa Kelmes, care nu mai este locuită de nimeni de foarte mult timp. În limba kazahă, numele ei se traduce prin "Insula dispăruţilor", pentru că toţi cei care s-au aventurat acolo n-au mai fost văzuţi vreodată. Deasupra ei apare o ceaţă stranie. Sate întregi au fost înghiţite de această pâclă care, ca o umbră a mortii, pare să-şi pândească neadormită potenţialele victime.

Enigme înfricoşătoare...

Locuitorii dimprejurul insulei sunt convinşi că acolo se găseşte o poartă a timpului, între lumi. Se povesteşte că prin ea ar apărea adesea în plan real fiinţe ciudate ce nu mai există, păsări cu aripi mari, cu dinţi şi cioc ascuţit, monştri ai apelor, creaturi care seamănă cu dinozaurii erei mezozoice. Aici, ceasurile nu mai funcţionează, o oră transformându-se într-o zi! În secolul al XIII-lea, în timpul marilor cuceriri ale Imperiului mongol, pe Barsa Kelmes se retrăgea populaţia din calea hoardelor prădalnice. Când reveneau în locurile de baştină, fugarii se descopereau mai bătrâni cu ani, şi nu cu luni de zile, cât stătuseră acolo în realitate. Insula le înghiţise cu lăcomie zeci de ani. În anii '50 ai secolului trecut, s-a încercat popularea insulei de către autorităţile sovietice, datorită faptului că temperaturile pe timpul iernii erau mai ridicate. 

Experimentul s-a sfârşit prost: la sfârşitul iernii, populaţia care se dusese pe insulă n-a mai revenit pe continent. Rudele acestora au pornit în căutarea dispăruţilor. O echipă a rămas la ţărmul insulei, iar cealaltă a pornit spre interior, dar a dispărut şi ea, fiind alertate autorităţile. S-a trimis un avion într-un zbor de cercetare-recunoaştere. Piloţii au văzut ceaţa densă care acoperea ostrovul, pe deasupra căreia zburau nişte obiecte ovale ce apăreau şi dispăreau. În acest timp, acele ceasornicelor au început să se mişte haotic, iar motoarele avionului s-au oprit, pilotul fiind obligat să aterizeze forţat pe insulă. Discurile luminoase au stat nemişcate, monitorizand echipajul minute în şir. Autorităţile au trimis în interiorul insulei câini special dresaţi, pentru a descoperi persoanele dispărute. 

Cum aceştia nu s-au mai întors, s-a luat decizia de a se trimite un tanc închis ermetic, plasându-i pe blindajul exterior mai multe aparate speciale de măsurat. Tanchistul a fost instruit să nu iasă din blindat şi să menţină în permanenţă legătura radio cu cei rămaşi la ţărm. Mai mult, tancul a fost legat cu un cablu metalic pentru a-i împiedica dispariţia. Carul de luptă a înaintat o bucată de vreme, tanchistul raporta tot ceea ce vedea, dar la un moment dat, transmisia s-a întrerupt. Tancul a fost tras spre ţărm şi s-a constatat că era acoperit cu un strat gros ca de gheaţă. Numai că tanchistul dispăruse! Mostre din materia asemănătoare gheţii au fost duse la Moscova pentru a fi cercetate şi s-a ajuns la concluzia că aveau origine necunoscută.

Vadim Cernobrov, cercetător rus, vorbeşte despre faptul că pe Insula Barsa Kelmes ar fi amplasată o bază a extratereştrilor, iar pâcla ar fi un scut de protecţie a acesteia. În prezent, teritoriul este nelocuit şi ocolit chiar şi de cei foarte interesaţi să-i dezlege misterele. Deh, frica păzeşte bostănăria!...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

Pin It