Sub semnul Centenarului: Ion Mihalache - militant neobosit pentru Unirea Basarabiei cu Patria Mamă
"A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiei ruseşti. Numele <<Basarab>> şi <<Basarabeni>> există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă". (Mihai Eminescu)
Ideea înfiinţării Partidului Ţărănesc a încolţit în mintea învăţătoruluilui Ion Mihalache în tranşeele "triunghiului morţii" Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, împărtăşită fiind de camarazii săi, printre care şi avocatul Nicolae Şuţa. Ideea aceasta prinde rădăcini puternice după aprilie 1918, când Ion Mihalache revine de pe front în satul Dobreşti, unde hotărăşte întemeierea unui partid al ţăranilor, chiar dacă fusese refuzat de Nicolae Iorga şi de generalul Averescu atunci când le-a cerut să-şi dea concursul la acest demers. Îl avea părtaş pe Vasile Pârvan, care şi-a asumat funcţia de consilier.
Înainte cu puţin timp de declanşarea Primului Război Mondial, prin 26 iunie 1916, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor, Ion Mihalache, cerea Ministerului Instrucţiunii Publice mobilizarea învăţătorilor, mai ales a celor scutiţi pe căi ilegale, el însuşi fiind încorporat în Regimentul 70 Infanterie, Brigada 33. A luptat în Dobrogea, la Turtucaia, pe frontul din Cocargea, a atacat cu batalionul său Enigea, respingând atacul inamicului şi provocându-i pierderi. Aici, luptă alături de fratele său, Dumitru Mihalache, rănit grav de un glonte în stomac. Este salvat chiar de fratele său, Ion, care a primit, pentru eroismul dovedit, decoraţia "Coroana României" şi avansat locotenent. Vindecat, Dumitru Mihalache este şi el avansat la gradul de locotenent şi, în fruntea Regimentului 61 Infanterie, luptă împotriva nemţilor pentru a apăra Bucureştiul. În timpul luptelor date în Pădurea Epureşti, el îşi salvează plutonul cu preţul propriei vieţi. Este înmormântat, la 20 noiembrie, de către ordonanţa sa, la Cimitirul Militar din Bucureşti.
După un an, tragica veste a morţii fratelui său, a învăţătorului şi folcloristului Dumitru Mihalache, a căzut ca un trăznet în viaţa lui Ion care, plângându-şi cu tristeţe fratele, a continuat să fie mereu în fruntea soldaţilor săi, luptând cu vitejie şi reuşind să decimeze inamicul care încerca să pună cizma pe Răchiţaşul Mic, apoi luptă eroic în "triunghiul morţii", faptele şi vorbele lui mergând drept la inimile suferinde ale ţăranilor, îmbrăcaţi acum cu haine ostăşeşti.
Era atent nu numai la mersul războiului, ci şi la viaţa politică şi socială din România, la starea naţiunilor vecine ţării. Rusia ţaristă se prăbuşise şi era îngrijorat de soarta românilor basarabeni, ca şi de "îmbolnăvirea" militarilor ruşi de bolşevism, ei fiind forţe aliate aflate în Moldova. Ideile ţărăniste nu-i dădeau pace. Cum am spus, îi propusese lui Iorga înfiinţarea unui partid care să susţină cauzele ţăranilor, dar acesta nu fusese de acord, invocând ca motiv "armonia socială". Ion Mihalache i-a explicat marelui istoric că acest partid al ţăranilor nu însemna că ţăranii vor lupta contra moşierilor, ci că vor fi ajutaţi să lupte pentru eliminarea fărădelegilor, a nedreptăţilor, că vor primi drepturi politice şi vor fi împroprietăriţi.
În 3 noiembrie 1917, la Oneşti, Ion Mihalache, la marginea cimitirului cu cruci albe din mesteacăn, unde erau îngropaţi ostaşii căzuţi în luptele pentru apărarea Moldovei, redactează programul politic al noului partid, în numele jertfelor ţăranilor căzuţi, ale eroilor care lăsaseră coarnele plugului, îmbrăcaseră haina militară şi luptaseră pentru apărarea gliei străbune. În Programul de la Oneşti, Ion Mihalache milita pentru "Noua Ţară", afirmând că puterea trebuie să treacă în mâinile celor mulţi, ale căror interese sunt cele naţionale, iar avuţia ţării să fie împărţită şi celor nedreptăţiţi, milita pentru crearea de industrii, dezvoltarea comerţului, înfiinţarea cooperativelor federale, introducerea impozitului progresiv, dezvoltarea Băncilor Populare. Toate acestea au rămas doar în faza de proiect, ceea ce-l nemulţumea pe învăţătorul politician din Dobreşti.
Simte o mulţumire totuţi atunci când în Basarabia, provincie ce părea că nu se va mai întoarce vreodată acasă, începe mişcarea de reînviere, în primăvara lui 1917, dar cu sprijinul fraţilor de dincoace de Prut, a unor trupe româneşti. Ordinea în acest ţinut românesc se vedea ameninţată de pătrunderea bolşevismului. O unitate specială, cu un număr de peste 90 de membri, compusă din intelectuali, mai ales învăţători, în frunte cu Ion Mihalache, a rămas acolo, în Basarabia, şi în lunile ianuarie, februarie şi martie ale anului 1918. Intelectualii ofiţeri au bătut drumurile Basarabiei, luminând pe ţăranii în mintea cărora se inoculase ideologia bolşevică. Acţiunile intelectualilor ofiţeri români au contribuit la decizia Sfatului Ţării de la Chişinău ca Basarabia să se unească cu România. Ţăranii basarabeni nu se lăsaseră uşor convinşi, spunând: "Cum să ne unim noi cu ciocoii din Ţara Românească, care i-au secătuit pe ţărani?!" Argumentele aduse de către intelectualii români, militari, au fost mai puternice: virtuţile ţăranului român, dragostea de pământul ţării, unirea dă putere!
Ion Mihalache a cutreierat neobosit Basarabia, de la Bălţi la Akkerman, fondează un Cerc cultural la Cetatea Albă, sudând sufletele românilor de o parte şi de alta a Prutului. Prin contactele cu intelectualitatea din mediul rural basarabean, a căutat să-i atragă pe românii de aici, îndoctrinaţi de bolşevicii ruşi, cu alte cuvinte să facă o "dezintoxicare ideologică", ajungându-se astfel la proclamarea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă de către Sfatul Ţării, în ziua de 28 martie 1918.
Politicianul român Ion Mihalache, omul care avea un singur ţel în viaţă - apărarea intereselor ţăranilor - ajuns căpitan, se întoarce acasă la 9 aprilie 1918, onorat fiind cu Ordinul "Mihai Viteazul", clasa a III-a, o răsplată binemeritată, chiar dacă contextul din ţară era unul trist: "Ţara fusese îngenuncheată şi constrânsă să semneze o pace umilitoare, la Buftea, în 27 aprilie 1918, prin care se impunea demobilizarea armatei" (op. cit.).
Se realizase însă un mare act istoric, Basarabia şi basarabenii se întorceau acasă după peste o sută de ani de dominaţie străină.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
