Pagina cititorului - Despre libertate
Poate că n-aş fi înşirat aceste fraze despre libertate dacă într-una din zilele trecute, vorbind la telefon cu un prieten, acesta, pe motivul că e liber să spună ce vrea (o "libertate câştigată", cum zicea el), nu se mai oprea din tirul de înjurături, jigniri şi apostrofări la adresa unui demnitar, vorbele lui devenind un fel de mitralieră îndreptată împotriva rânduielilor ce au la bază legi şi convenţii ce pot fi schimbate, mult mai frumos, la masa tratativelor, prin comunicare civilizată, pentru că nimic nu e perfect, dar totul este perfectibil, dacă vom fi capabili să avem un dialog bazat pe respect reciproc.
Aţi privit vreodată cu atenţie un câine legat în lanţ, lângă cuşca ce-l adăposteşte de ploi, zăpezi, geruri sau de căldura toridă al lui Cuptor?! V-aţi dat seama ce zbucium, ce durere este în sufletul său, cum se zbate, dorind să scape de zalele lanţului, rozându-le, doar-doar va fi eliberat de povara închisorii în care stăpânul nemilos l-a obligat să trăiască? El doreşte libertate! În colivia din sufragerie sau din grădină, aţi închis o pasăre (un papagal, un sticlete, un canar). Priviţi cum plânge, urmărind zborul suratelor slobode, care ciripesc, vorbesc pe limba lor, aruncându-se din pom în pom, strigându-se una pe alta şi cântându-şi libertatea. Cele captive se frământă, îşi lovesc căpşorul lor firav de sârma coliviei, cerând libertate, unele pierzându-şi viaţa în zbaterea lor.
Leii, tigrii, urşii, lupii şi alte fiare trăitoare în libertate, în codrul lor răcoros vara, în vizuinile lor în timpul iernii, când sunt prinse şi expuse în grădinile zoologice, îşi pierd agerimea, ochii aceia vioi, frumuseţea blănurilor şi a mersului. Vor libertate, vor să trăiască în mediul lor natural, nu în cuştile reci din bare masive de fier. Le-am impus acestor vietăţi legi tiranice, prin care le-am încătuşat, nu le-am lăsat să trăiască în libertate, să-şi caute hrana lor, culcuşul lor în ambianţa codrului.
Libertatea este "pâinea pe care popoarele trebuie s-o câştige cu sudoarea fiinţei lor", cum spunea abatele de Lamennais, filosof şi om politic francez, condamnat pentru ideile sale liberale, care propovăduia ideea că "nu este totul să dorim libertatea, ci să şi luptăm pentru ea". Oamenii mari ai lumii au propovăduit Libertatea. Poeţii au cântat-o în versuri, pictorii în tablouri, sculptorii au săpat-o cu dalta în piatră. Thomas Carlyle, eseist şi istoric scoţian, spune: "E ceva groaznic când lanţurile au ajuns şubrede, otrăvite, să te liberezi de sub stăpânirea semenului tău, omul".
Traiul în robie, privat de libertate, este o ruşine, aşa cum spune şi Dimitrie Bolintineanu în poezia "Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare": "Cei ce rabdă jugul ş-a trăi mai vor,/ Merită să-l poarte spre ruşinea lor!" Cât sânge nu a curs pentru libertate, câţi martiri nu şi-au găsit locul în mormânt... spună Horia, Cloşca şi Crişan, spună Crăişorul Munţilor, Avram Iancu, cel care, prin discursurile lui, a chemat moţii la luptă pentru libertate, îndemnându-i cu faimosul "No, hai!" Să nu uităm că fabulistul Grigore Alexandrescu a fost încarcerat pentru fabula "Lebăda şi puii corbului", în ea Vulpea reprezentând "cizma rusească", iar "puii corbului" fiind românii.
Oare nu pentru libertate au luptat paşoptiştii? Nu pentru libertate a curs sânge în decembrie 1989? Nu pentru libertate s-au jertfit atâţia eroi ai neamului în decursul istoriei noastre? Ne-am câştigat-o în acel decembrie însorit şi însângerat al sfârşitului de deceniu nouă din secolul trecut. Şi, ce-am făcut cu ea? Ne-am bătut joc de libertatea câştigată cu trupurile tinerilor ucişi pe altarul ei sfânt. Căci nu înseamnă libertate înavuţirea peste noapte, corupţia, distrugerea a tot ce făurise poporul în timpul dictaturii comuniste, edificii, combinate, uzine, fabrici, agricultură, devenite acum "grele moşteniri".
Libertatea are limite peste care nu se poate trece. Ea nu trebuie să îmbolnăvească societatea românească, trebuie să respecte autoritatea, legile, pentru că altfel se ajunge la anarhie, iar anarhia duce la dictatură. A fi liber înseamnă a munci, a-ţi face datoria, a-ţi iubi ţara, a fi singurul tău arbitru, înseamnă dreptul de a-ţi folosi cum vrei timpul, cuvântul, dreptul de a vorbi liber, dreptul de a alege, dar şi obligaţia de a-şi repecta semenii, de a nu recurge la jigniri, huliri, ameninţări...
Amintiţi-vă fabula lui Grigore Alexandrescu, "Porcul liberal", în care autorul îşi bate joc de aceia care înţeleg prost noţiunea de Libertate ("Unii-nţeleg libertatea ca porcul cel ţigănesc"), precum şi legile care o reglementează. Libertatea cuvântului nu înseamnă a ieşi în faţa clădirii Guvernului sau Parlamentului, folosind cuvinte triviale, jignitoare la adresa liderilor în care nu eziţi să arunci cu ouă, roşii, să-i scuipi, să-i înjuri, să-i calomniezi, să-i caricaturizezi. Pentru ce? Pentru că eşti liber să faci orice?!
Cele aproape cinci decenii de comunism au construit un om care nu a gândit liber, s-a învăţat să fie mereu îndrumat, să primească "sfaturi", numite indicaţii. Devenit liber, greu se mai poate obişnui fără acel "povăţuitor". Trebuie să gândească singur, să acţioneze liber, în mod civilizat, la masa tratativelor. Nu e de-ajuns să i se rupă lanţurile cu care a fost încătuşat. Un fost deţinut, chiar fără lanţuri, se va mişca greu, e anchilozat. Un om ţinut în întuneric, greu se va obişnui cu lumina. De aceea, după câştigarea libertăţii, educaţia îşi spune cuvântul, ea ne învaţă ce trebuie să facă un om liber, cum să se manifeste, paşi mărunţi, azi câţiva paşi, mâine alţii, azi puţină lumină, mâine mai multă, până când învăţăm să mergem, să vedem, să fim liberi.
Nu se înţelege prin libertate puterea de a face ceva fără să intervină raţiunea, nu vom fi niciodată liberi, ci mereu determinaţi de cauze obscure, dacă acţiunile noastre nu au la bază raţiunea, atât de necesară, şi nu numai în domeniul libertăţilor câştigate. Hulirea, ameninţările, distrugerea morală şi chiar fizică, pumnul, forţa, incendierile, sfâşierea interumană, n-au nimic de-a face cu Libertatea, cu această noţiune sfântă, nu au nimic comun cu liberul arbitru, care nu trebuie înţeles ca "fiecare face ce vrea", ci ca respectare a legilor, bun simţ şi muncă aducătoare de bine pentru individ şi societate.
Libertatea este un drept al omului, fiecare având conştiinţa liberei sale acţiuni, la baza căreia trebuie să primeze raţiunea. Ce înseamnă libertate, ce înseamnă a gândi liber, a acţiona liber, a fi liber cugetător, sunt întrebări la care trebuie să răspundă şcoala, prin ore de Educaţie civică.
Închei eseul cu vorbele lui Victor Hugo: "Libertatea este aerul respirabil al sufletului omenesc". Şi cu versurile lui Dimitrie Bolintineanu: "Ce-i viaţa noastră în robie oare?/ Noapte fără stele, ziuă fără soare."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
