"Amorelul sîmţîtor", cauza sinuciderii scriitorului Alexandru Odobescu
Chiar şi cei care au trecut prin şcoală ca gâsca prin apă au auzit măcar numele autorului volumului "Pseudo kineghetikos" ("Fals tratat de vânătoare"). Amănunte despre viaţa, dar mai ales despre moartea sa, nu prea au răzbătut în public, deşi - cu siguranţă - ar fi meritat să fie cunoscute. Un argument: Alexandru Odobescu a fost ginerele lui Pavel Kisseleff, cel care a condus Ţările Române între 1829 şi 1834 în numele ţarului Rusiei. El a început modernizarea Principatelor prin introducerea Regulamentului Organic şi chiar a propus stăpânului său, în 1834, să le anexeze. Din cauza situaţiei internaţionale nu i s-a dat ascultare. Partea bună este aceea că după înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeii, s-au creat condiţiile pentru realizarea Micii Uniri de la 24 ianuarie 1859. În care, să fim sinceri, Odobescu n-a avut un rol determinant!
Poveşti romantice din secolul XIX
Alexandru Odobescu s-a născut la Curtea Veche, Bucureşti, în 23 iunie 1834, ca fiu al col. Ioan Odobescu, coborâtor dintr-o familie boierească din Teleorman. Acesta şi-a câştigat faima nu din participarea la reorganizarea Armatei Naţionale iniţiate prin 1830, ci prin actul contrarevoluţionar comis prin arestarea guvernului provizoriu paşoptist din Bucureşti, care avea să fie salvat de populaţia înflăcărată de Ana Ipătescu. Fiul său, Alexandru - viitorul scriitor - a fost educat ca un boier al vremii, la Bucureşti şi Paris, fiind la vremea tinereţii ceea ce se numea "o partidă". În 14 august 1858 s-a căsătorit din dragoste împărtăşită cu Alexandra (Saşa) Prejbeanu, fiica naturală a boieroaicei Ruxandra Băleanu, descendentă pe linie maternă din influenta familie nobiliară a prinţilor ruşi Bagration, şi a contelui Pavel Kisseleff. Fostul guvernator al Principatelor Române se căsătorise cu Sofia Potocka, dar căsnicia i se destrămase din cauza pasiunii soţiei pentru jocul de cărţi, dublate de o boală psihică. Soţii trăiau separaţi, deoarece ţarul le interzisese să divorţeze. În Ţările Române, Pavel Kisseleff o cunoscuse pe Alexandra Bagration, soţia banului Manolache Băleanu. Pasiunea născută între ei avea să dureze o viaţă, după divorţul femeii, care i-a dăruit rusului şase copii, dintre care au trăit patru. Saşa, soţia lui Odobescu, era fiica nelegitimă cea mai mică a concubinilor şi fusese adoptată la vârsta de 3 ani împreună cu doi dintre fraţi de unchiul mamei, bogatul boier Iacovache Prejbeanu, care îi crescuse cu soţia lui, Safta Drugănescu. Atunci când se căsătorise cu Odobescu, avea vârsta de 16 ani şi pasiunea pentru soţ a fost una care a înrobit-o pe viaţă.
Umilit în dragoste
Familia scriitorului Odobescu a avut o singură fiică, Ioana, de care s-a îngrijit Saşa, chiar şi după despărţirea de soţ, în perioada în care ajunseseă să trăiască separaţi. Dragostea ei pentru soţul cu inima zburdalnică rămăsese nezdruncinată, corespunzător educaţiei primite şi romantismului epocii. În jurul vârstei de 55 ani, Alexandru Odobescu avea probleme financiare şi sănătatea i se ruinase datorită vieţii dezordonate pe care o dusese. Bomboana pe colivă i-a fost pusă de pasiunea târzie care l-a pălit pentru o profesoară de Geografie de la Internatul de Fete nr. 2, din Bucureşti, Hortensia Keminger, de care îl despărţeau vreo 30 de anişori, căci dumneaei se născuse în 1864. Cocheta cuconiţă avea deja două căsătorii ratate la activ: cu dramaturgul Alexandru Davila (1885-1888), cu care a avut 2 copii şi cu D. Racoviţă (1890-1891) - şeful de cabinet al lui Titu Maiorescu, pe care a ajuns să-l conducă pe ultimul drum, cu lacrimile de rigoare. Tânăra văduvă i-a apărut în viaţă lui Alexandru Odobescu şi acesta a făcut din ea idealul amorului său tomnatic. Pentru ea i-a cerut Saşei să accepte divorţul pentru a-şi găsi fericirea alături de Hortensia Racoviţă - pe numele de la ora respectivă. Oricât de scandaloasă, frizând o melodramă de proastă factură, precursoare a telenovelelor de astăzi, cererea i-a fost acceptată cu condiţia să fie aprobată şi de mama "Dulcineei". A urmat o discuţie purtată în trei - Saşa, Hortensia şi mama ei - pe care o asculta şi scriitorul dintr-o cameră alăturată. Nefericita nevastă a pledat pentru fericirea soţului, dar cea care era vizată să-i fie soacră l-a făcut zob pe uncheaşul care-şi luase avans la aprindere. Distrus de ceea ce auzise şi realizând că fusese bătaia de joc a Hortensiei şi a mamei ei, la bunăstarea cărora se pare că pusese serios la bătaie resursele de care mai dispunea, Odobescu s-a dus la el acasă şi a înghiţit o doză mare de laudanum, narcotic pe bază de opiu. A murit în 10 noiembrie 1895, lăsând în urmă două scrisori de adio - pentru familie şi pentru prietenul Anghel Demetriescu. Saşa Odobescu a mai trăit până în 1922, iar Hortensia - ultima pasiune a scriitorului - s-a recăsătorit în acelaşi an cu un coleg, tot profesor de Geografie, dovedind astfel că relaţia cu Odobescu fusese un moft, dacă nu văzuse în amorezul întârziat doar o gâscă grasă, numai bună de jumulit. "Ce-amor nebun/ Aoleu, cum să-ţi spun/ E mai ceva/ Ca la cinema!..."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
