Mata Hari din Banat, Maria Bălan
Din istoria atât de stufoasă a spionajului nu lipsesc vedetele feminine. Una de primă mărime a fost olandeza Margaretha Geertruida Zelle, născută la 7 august 1876, la Leuwarden. Căsătorită cu un ofiţer de origine engleză, Campbell MacLeod, la vârsta de 18 ani, l-a însoţit pe soţ la postul pe care-l primise în Orient, prilej cu care a luat contact cu fascinantele culturi din acea zonă a Asiei. Neînţelegerile din familie au condus spre un divorţ şi Margaretha a revenit în Europa, alegând ca reşedinţă Parisul, considerat drept o adevărată capitală a lumii la începutul secolului XX. Pentru a se întreţine şi a-şi menţine standardul de viaţă luxos, ea a optat pentru o carieră de dansatoare orientală (indiană), debutând sub numele de Mata Hari. Succesul ei fulminant a fost generat de faptul că a fost prima care a îndrăznit să renunţe la toate veşmintele în public într-o vreme cu moravuri destul de puritane. De acest nume se leagă destule istorii picante, dar ceea ce este foarte important este faptul că s-a lăsat racolată de ofiţerii de informaţii francezide la precursorul vestitului Deuxieme Bureau (Biroul 2), pentru care a cules informaţii din discuţiile purtate cu diplomaţi străini şi cu ofiţeri din tabăra Puterilor Centrale. După izbucnirea Primului Război Mondial, n-a refuzat nici banii germanilor şi a devenit agent dublu. Turneele pe care le desfăşura prin alte capitale, cum ar fi Madridul, îi prilejuiau întâlniri şi contacte cu nemţii, dar şi stabilirea canalelor de transmitere a informaţiilor şi de primire a sumelor potrivite. La un moment dat a stârnit bănuielile oamenilor căpitanului Georges Ladoux, şeful Contraspionajului francez, care după mai multe luni de urmărire operativă s-au convins că Mata Hari trebuia arestată. A urmat un proces răsunător, în urma căruia s-a pronunţat sentinţa de condamnare la moarte, motivată de dezastrele militare şi pierderile omeneşti pe care se considera că le-ar fi provocat taberei Antantei. De reţinut ar fi faptul că procesul care i s-a intentat olandezei ar putea fi o gravă roare judiciară. Mr. Emile Massard, care o cunoscuse bine pe Mata Hari şi asistase şi la proces, a caracterizat-o drept curtezană, dar a respins acuzaţia că ar fi fost spioană. Totuşi, sentinţa a fost executată în data de 15 octombrie 1917, la Vincennes, lângă Paris, iar numele ei a rămas în istorie ca fiind al simbolului spioanei. Serviciile germane de spionaj, conduse de către col. Walter Nikolai, care a lăsat memorii extrem de interesante, nu pomenesc ceva despre faptul că s-ar fi folosit de serviciile ei. Vestita spioană nemţoaică Fraulein Doktor (Schragmuller) o definea drept o ghinionistă şi o ratată. În timpul procesului, Mata Hari a recunoscut că a fost prostituată, dar a respins categoric acuzaţia că ar fi trădat!...
Maria Bălan, una dintre reginele spionajului românesc
Este considerată şi de autori străini drept una dintre cele mai de succes spioane din Primul Război Mondial. Dovadă este faptul că i s-a dat supranumele de "Mata Hari din Banat". Spre deosebire de cea autentică, Maria Bălan n-a sfârşit executată, deşi fusese condamnată la moarte prin spânzurătoare! Mai mult, după încheierea războiului, a primit o nouă identitate şi a dispărut. Maria Bălan a văzut lumina zilei în anul 1895, în casa unui preot român din localitatea Vîrşeţ, din actualul Banat sârbesc, aflat la vremea respectivă sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar. A primit o educaţie aleasă în casă şi după absolvirea Şcolii Normale, era o tânără frumoasă, chiar fascinantă, pentru că vorbea curent nu mai puţin de patru limbi: româna, germana, maghiara şi franceza. Cursul vieţii ei a fost influenţat de faptul că s-a îndrăgostit de un ofiţer de ulani (cavalerie uşoară) din regimentul încartiruit în localitate. Ameţită de iubire, a fugit din casa părintească, urmându-şi amantul la Timişoara. Trebuie reţinut faptul că în împrejurări neelucidate pe deplin, Maria Bălan fusese recrutată de Serviciul de spionaj al Armatei Regale a României. În oraşul de pe Bega, Maria Bălan s-a infiltrat folosindu-se de toate atributele de care dispunea în cercurile ofiţerilor superiori din Corpul VII al Armatei Imperiale Austro-Ungare, de la care culegea sumedenie de informaţii strategice şi tactice. Pe canale stabilite din timp îşi trimitea rapoartele semnate fie B9, fie MB către şefii ei de la Bucureşti. Înainte de intrarea României în război, pe baza acestora, contraspionajul nostru a putut elimina o sumedenie de agenţi inamici care acţionau în zona de graniţă Rucăr-Dragoslavele-Câmpulung Muscel sub acoperire de pădurari sau paznici de vânătoare. Din 1913, de informaţiile Mariei Bălan s-a folosit şi Ohrana, pe baza colaborării cu serviciile româneşti. Serviciul secret ţarist îşi pierduse reţeaua proprie de spioni din imperiul dualist, care fusese anihilată de contraspionajul advers. Care era destul de activ şi căuta cu disperare să dea de urma agentului B9, semnalat de agenţii proprii.
Identitatea agentului MB alias B9 a fost descoperită de către contraspionajul austro-ungar din dosarele Siguranţei după ocuparea Bucureştiului, în 23 noiembrie/6 decembrie 1916. Maria Bălan a fost supravegheată operativ şi arestată cu unii dintre oamenii din reţeaua ei. Anchetele au fost urmate de un proces în care numai ea a primit condamnarea la moarte pentru înaltă trădare, pe care a întâmpinat-o în instanţa militară cu un râs dispreţuitor. În dimineaţa când trebuia dusă la spânzurătoare, celula ei a fost găsită goală şi călăul a rămas astfel fără obiectul muncii. Maria Bălan îl fermecase pe unul dintre paznicii ei, un ofiţer austriac, care a ajutat-o să evadeze şi să ajungă împreună la români. De aici, totul intră în ceaţă. Cert este faptul că li s-au dat noi identităţi şi au trăit amândoi departe de ochii publicului. Prin 1936, Paris Soir îi publica povestea, afirmând că ar fi petrecut o perioadă de timp la Paris cu banii câştigaţi pentru serviciile de spionaj prestate. Există o poveste conform căreia ar fi murit otrăvită în cimitirul de la Vîrşeţ la aproape 20 ani după încheierea războiului, dar şi alta, conform căreia ar fi trăit până prin 1965...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
