Primele bombardamente aviatice suferite de Bucureşti
Capitala Regatului României a suferit primul bombardament aviatic din istorie imediat după intrarea ţării noastre în Primul Război Mondial. După doi ani în care păstrase neutralitatea şi fusese supusă unor presiuni din partea celor două tabere beligerante - Antanta şi Puterile Centrale, ambele cu aliaţii lor - în Consiliul de Coroană de la Sinaia, s-a decis intrarea în război alături de Franţa, Anglia şi Rusia, care promiteau unirea Transilvaniei cu România. Reacţia Germaniei a fost promptă, chiar a doua zi după declaraţia de război! Istoricii şi cei care au trecut prin acele clipe cumplite, au lăsat mărturii cutremurătoare peste timp...
Sărbătoare însângerată de Sântămăria Mare în 1916
În după-amiaza zilei de 14/27 august 1916, majoritatea bucureştenilor au întâmpinat cu mare entuziasm vestea deciziei Consiliului de Coroană; mulţimea a invadat străzile, s-a cântat "Deşteaptă-te, române!" şi frenezia mobilizării a cuprins mulţimea. Primul tren cu militari echipaţi de război a plecat spre Predeal, pentru a se alătura trupelor care urmau să treacă graniţa, în Transilvania aflată sub stăpânire austro-ungară. În capitală s-au stins luminile, pentru a face cât mai dificil un atac aerian din partea inamicilor. Şi nu erau precauţii izvorâte dintr-o exagerată prudenţă, deoarece a doua zi, hauptmann (căpitan) Geissert, comandantul zepelinului LZ 101, cu baza la Iambol, în Bulgaria, la sud de Dunăre, a primit ordinul de a bombarda capitala României. Astfel, primele bombe aruncate din aer s-au prăvălit peste străzile Bucureştiului, însângerând marea sărbătoare a creştinilor. Realitatea războiului a potolit entuziasmul uriaş care aştepta o victorie rapidă şi uşoară a trupelor noastre.
Atacul cu avioane care a provocat un carnagiu
Dar era numai un avertisment, pentru că nu s-a putut compara nici pe departe cu atacul celor 5 avioane de tip Rumpler Tauber, executat în data de 12/25 septembrie 1916. Acestea au devastat în numai 5 minute străzile capitalei cu cele 30-40 bombe de câte 12 kg aruncate peste mulţimea care le umplea, fiind zi de târg. Piaţa Bibescu Vodă (acum Piaţa Unirii), Calea Victoriei, Bulevardul Regina Elisabeta şi strada Carol au fost ţinte directe ale bombelor germane. Sângele oamenilor şi animalelor s-a amestecat şi s-au înregistrat zeci de morţi şi răniţi. Generalul Alexandru Averescu (14 noiembrie 1859, Babele Ismail, Ucraina - 3 octombrie 1938, Bucureşti), comandantul Armatei Române, marcat de drama comună atâtor bucureşteni, îi scria o telegramă de-a dreptul cutremurătoare feldmareşalului August von Mackensen, comandant al trupelor germane, din care spicuim: "Unele bombe au nimerit atât de bine spitalele încât s-ar putea presupune că toată Crucea Roşie, destul de vizibilă, a fost luată drept ţintă... Sunt convins că Excelenţa Voastră este de aceeaşi părere cu mine că astfel de fapte sunt în strigătoare antiteză cu semnul distinctiv ce vă onorează aeroplanele - Crucea de Fier - şi care trebuie să fie simbolul virtuţilor creştine ostăşeşti. A omorî însă femei şi copii nu este nicio virtute şi nicio bravură!..."
Contraofensiva trupelor Puterilor Centrale - germane şi austro-ungare din Transilvania, mai bine echipate şi antrenate pentru război după doi ani de luptă, în nord, coroborată cu atacul trupelor bulgare şi turceşti dinspre sudul Dunării, care au pătruns pe teritoriul României, au impus retragerea trupelor noastre după lupte dramatice spre Moldova. După 3 luni de lupte grele, Bucureştiul a fost abandonat, autorităţile şi armata s-au retras spre Moldova şi în data de 23 noiembrie/6 decembrie 1916 intra pentru aproape doi ani sub ocupaţie străină...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
