Lucru mare, de mirare! (XI)
În această rubrică vă vom prezenta curiozităţi şi minunăţii din lumea în care trăim. Domeniile din care fac parte sunt diferite, dar informaţiile pe care vi le vom prezenta vă vor îmbogăţi bagajele de cunoştinţe. Citiţi şi convingeţi-vă!
Templul Borobudur, din Insula Java
Potrivit legendelor istorice, colosala piramidă ar fi fost construită de către conducătorii dinastiei Sailendra, între anii 750 şi 850. Istoria templului este controversată, datele exacte fiind foarte puţine, dar tradiţiile stabilesc că primul arhitect a fost Gunadharma. Recent s-a stabilit că Borobudur nu este un palat regal, aşa cum se credea la început, ci un loc de veneraţie pentru budişti. Încheiată la 26 mai în anul 824, construcţia a fost ridicată de Regele Samaratunga şi fiica sa, Pramodawarddhani. Borobudur reprezintă de fapt un altar în care sălăşuia Buddha Sakiamuny. Dovezile se bazează mai ales pe inscripţiile în piatră, găsite la reşedinţa Kedu, pe o lespede cunoscută sub numele de Kayumwungan sau Karangtengah. Când a fost pentru prima dată tradusă în limba olandeză în anul 1950, de către profesorul Casparis, mai mulţi experţi şi-au exprimat îndoiala cu privire la înţelesul acestei inscripţii şi nu au considerat-o o dovadă concludentă. Până în ziua de azi, marea majoritate a concluziilor s-au bazat pe seama reliefurilor sculptate pe pereţii templului.
După calculele specialiştilor, forţa de muncă pentru construirea templului a fost imensă pentru a putea ridica şi transporta cele 2.000.000 blocuri de piatră cu un volum de 60.000 mc, greutatea totală fiind de aproximativ 3.500.000 tone. Odată cu schimbările la putere, care au determinat şi un declin al budismului în Java, Borobudur a fost abandonat, la puţin timp după construire şi, secole la rând, a zăcut sub straturile de cenuşă vulcanică, provenite de la Vulcanul Merapi. Legendele mai spun că regiunea unde se află templul a fost abandonat de către localnici de frica furiei vulcanului. De-abia în 1814, pe când sir Thomas Stamford Raffles guverna Java, templul a fost curăţat, impunându-se din nou prin valoarea s-a monumentală.
Pe la începutul secolului XX, coloniile olandeze au început restaurarea templului, dar au apărut probleme cu apa care începuse să se infiltreze în sol punând ansamblul monumental în pericol de surpare. Din păcate, în 1896, guvernul coloniei olandeze a luat o impresionantă cantitate de piatră aparţinând monumentului: 30 plăci cu reliefuri, 5 statui ale lui Budha, 2 lei din piatră, câteva pietre kala, scări şi porţi ale templului, făcându-le cadou regelui Siamului care vizita Indonezia.
O altă restaurare a început în 1973, în timpul preşedintelui Suharto şi a durat 11 ani, valoarea estimată a restaurărilor fiind de aproximativ 25.000.000 $, costurile fiind în mare parte suportate de către UNESCO. Borobudur necesită monitorizare continuă, din cauza condiţiilor climaterice şi a erupţiilor vulcanice. Câţiva muncitori se ocupau acum câţiva ani cu curăţirea sa, ca urmare a erupţiilor Vulcanului Merapi, din 2010. Faptul că a fost introdus în patrimoniul UNESCO poate să salveze de la pieire acest monument al întregii umanităţi.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
