Zis-a Baciu! (XVIII)
Profesorul de Istorie din Domneştii Argeşului este el însuşi o istorie vie. Trăieşte plenar fiecare clipă a vieţii, căutând să-şi felieze timpul în aşa fel încât să-i ajungă pentru toate cele ce se cer a fi făcute într-o viaţă de om care nu se mulţumeşte să treacă prin ea ca gâsca prin apă. Dovadă de nerespins este faptul că a lăsat urme nu numai prin copiii pe care i-a educat la şcoală, ci şi prin cărţile sale de învăţătură. Scriitor dedicat, abordează cu uşurinţă orice domeniu - poezie, beletristică şi, mai nou, s-a lansat şi în delicata arie a epigramelor. Să nu ne mire, căci este un tip de spirit. George Baciu are în pregătire un volumaş de epigrame intitulat "Catrene cu parfum de femeie", pentru care - pe partea grafică - şi-a asigurat colaborarea profesionistului care este colegul nostru, veşnic inspiratul artist grafic Nicolae (Cucu) Ureche. În exclusivitate, vă prezentăm săptămânal câteva dintre "perlele" zicerilor lui Baciu, care - dacă e să dăm crezare gurilor rele - a fost şi rămâne un răsfăţat al urmaşelor Evei, cu care va fi, probabil, în veşnic dialog. Să-i spunem deocamdată retoric, pentru că se ştie vorba veche din popor: "Să te ferească Dumnezeu de ura femeilor născută din prea multă iubire!..."
Vine criza!
Criză mare cred că vine
Bluzele-s pân' la buric,
Iar sub mini, de văd bine
Nu e absolut nimic!
#
Noaptea, vremea păcatelor
Noaptea cade lin pe sat
Somnoroasă şi voioasă,
Fetele de măritat
Cad şi ele, dar... în plasă!
#
Femeia, ieri şi azi
Ce frumoasă erai, dadă,
Mulţi te fluierau pe stradă!...
Azi te fluieră, pot spune,
Doar... oala sub presiune!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
