GURA PĂCĂTOSULUI - Cuplul bestial: Vica şi Virinel!
Aşa era cunoscută familia lor în sat. Vica era de-a locului, unica fată a lui Zgârciobul. Tată-său avea faima de venetic pripăşit pe-acolo din locuri unde se spânzura foamea. Norocul lui fusese că-i căzuse cu tronc moştenitoarei lui Prajilă, cel mai avut dintre săteni. Şi cum ăla se prăpădea de dragul fetei, nu se pusese-n calea fericirii ei. O dăduse lui Irinel, pe care-l târâse ea de mână în faţa ălui bătrân, după ce-o tăvălise-n fân şi-aşa-i plăcuse că nu se mai lăsase de el. Cum nu era făcut cu deştiul, părintele înţelesese că era mai uşor să-l dea de ruşine fiică-sa dacă se opunea, aşa c-o dusese cu alesul în faţa popii. Se luaseră cu cununie şi nu-i păruse rău, până la urmă. Ba chiar îi plăcuse atât ginerele, care-i cânta în strună, de nu mai băga-n seamă gura satului. Chiar îi convenea ca Vica, pe care-o ştia cam rea de muscă, să aibă stâlp al casei rânduit, chiar de se mai sprijineau şi altele de el. Că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Bun prieten, popa Trăznitu' - om umblat şi citit - îi zisese într-o seară din post, când încercau vinul de împărtăşanie, că gineri-său era tare viril şi dăruit din marea milă cu ceea ce lipsea altora, după cum aflase de la nişte muieri, la spovedanie. În tinereţe, sfinţia sa fusese prins la fân de o furtună şi ars pe frunte de un fulger, alegându-se cu porecla şi cu nişte porniri ceva mai ciudate, cărora le dădea frâu liber doar când scăpa la un pahar în plus. Aşa s-a întâmplat şi când i-a zis Virinel ginerelui Zgârciobului în crâşma la care trona Vica la tejghea, ca patroană ce se găsea. Biata de ea, se văita a mere seci că nu le avea cu calculele, dar suratele n-o iertau şi ziceau că e doctor docent în socoteală. Acum nu-i vorbă, că şi ea era slobodă la gură şi bagateliza totul, susţinând că orice prost poate să... una-alta. Ba-l mai umilea şi pe omul ei, despre care spunea că dacă n-ar fi avut inventarul regulamentar şi n-ar fi fost prost pe gustul ei, nu l-ar fi strâns de pe drumuri. "Adică, cum, mă', femeie?!?..." "Uite-aşa: mi-am luat om frumos să-mi fie drag să ies cu el în lume şi dotat, ca să nu mă plictisesc în pat! Ce nevoie-aveam de un deştept, care să-mi ţină socoteala, când mă pricep eu s-o fac - slavă Domnului! - mai bine decât altele?..." Înghiţea Virinel, că' n-avea ce face, ca omul măritat, deh... Dar asta nu însemna că nu i-o plătea şi el după posibilităţi Vicăi, atunci când i se dădea bine. Şi era cât pe ce s-o păţească, atunci când se trezise pe o listă dată de o ameţită care voia un tată pentru bastardul ei. Virinel scăpase de gura Vicăi pentru că ea nu crezuse că se rânduise cu toţi prăpădiţii ăia, dar se trezise cu o nouă poreclă. Unul din tânăra generaţie, care-l invidia pentru dotare, cum tocmai izbucnise scandalul cu Roman Polanski, acuzat de violarea unor adolescente, spusese că Virinel era leit regizorul de la Hollywood. Şi uite-aşa se trezise omul Vicăi supranumit Pulanski!...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
