Zis-a Baciu! (XII)

Profesorul de Istorie din Domneştii Argeşului este el însuşi o istorie vie. Trăieşte plenar fiecare clipă a vieţii, căutând să-şi felieze timpul în aşa fel încât să-i ajungă pentru toate cele ce se cer a fi făcute într-o viaţă de om care nu se mulţumeşte să treacă prin ea ca gâsca prin apă. Dovadă de nerespins este faptul că a lăsat urme nu numai prin copiii pe care i-a educat la şcoală, ci şi prin cărţile sale de învăţătură. Scriitor dedicat, abordează cu uşurinţă orice domeniu - poezie, beletristică şi, mai nou, s-a lansat şi în delicata arie a epigramelor. Să nu ne mire, căci este un tip de spirit. George Baciu are în pregătire un volumaş de epigrame intitulat "Catrene cu parfum de femeie", pentru care - pe partea grafică - şi-a asigurat colaborarea profesionistului care este colegul nostru, veşnic inspiratul artist grafic Nicolae (Cucu) Ureche. În exclusivitate, vă prezentăm săptămânal câteva dintre "perlele" zicerilor lui Baciu, care - dacă e să dăm crezare gurilor rele - a fost şi rămâne un răsfăţat al urmaşelor Evei, cu care va fi, probabil, în veşnic dialog. Să-i spunem deocamdată retoric, pentru că se ştie vorba veche din popor: "Să te ferească Dumnezeu de ura femeilor născută din prea multă iubire!..."

Sinceritate

Cucereşti femeia

Doar cu... vorba-ceea!

Treaba-i însă grea

Să trăieşti cu ea!

          #

Bunătatea soţiei

Ce bună e nevasta mea:

Mă iartă când greşeşte ea!

          #

Povestea începutului omenirii

Femeia, la-nceput era o zână,

Frumosul se juca la ea în mână,

Ce e păcatul, a voit să ştie

Şi cum ruşine nu avea să-i fie,

Bărbatului, într-un apus de lună,

C-are sub frunză, a-ncercat să-i spună,

O mică şi virgină jucărie,

Pentru crearea omenirii, bună.

Secretul divulgat, întru vecie,

Cel Sfânt, într-un sfârşit de săptămână, 

Le-a dat amor şi moartea la-ndemână:

Răbdare - lui, ca soţ, ei - gură, ca soţie!

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!