Colţul Fermierului - Seceta şi urmările ei
Seceta este fenomenul atmosferic ce se caracterizează prin lipsa precipitaţiilor o perioadă mai lungă de timp. Seceta se poate manifesta în toate anotimpurile, inclusiv pe timp de iarnă, când se vorbeşte despre "ierni uscate", dar prezenţa secetei se face mai mult simţită pe timpul verilor călduroase, dacă nu cad suficiente ploi. Vremea secetoasă din perioada primăvară-vară produce serioase prejudicii agriculturii şi populaţiei, în special la oraşe unde, pe timpul caniculei, locuitorii suferă de pe urma disconfortului psihic şi fizic, precum şi din cauza unor suferinţe severe precum ameţelile, leşinurile sau tulburările cardio-vasculare ori respiratorii. Pentru cultivarea plantelor şi pentru agricultură, în general, seceta poate fi foarte păgubitoare, deoarece se ajunge la diminuarea serioasă a recoltelor sau chiar la compromiterea totală a acestora. Seceta apare atunci când regimul de precipitaţii este anormal, adică suma precipitaţiilor anuale este sub medie, iar repartiţia lor nu este corespunzătoare cu fazele de vegetaţie în care plantele au cea mai mare nevoie de apă. Soarele arzător şi vânturile frecvente accentuează caracterul secetos al vremii.
Există două tipuri de secetă: atmosferică şi a solului (pedologică). Ambele forme de secetă sunt periculoase, dar mai ales când intervin paralel. Seceta atmosferică se manifestă atunci când aerul este cald şi uscat şi apare un dezechilibru fiziologic între cantitatea de apă eliminată prin frunze şi cea absorbită prin sistemul radicular al plantelor. Seceta pedologică se caracterizează prin faptul că solul nu mai poate furniza apă plantelor sau livrează lichidul vital în cantităţi insuficiente.
Lupta contra secetei se poate duce cu succes prin unele măsuri agrotehnice: arăturile făcute la timp şi adâncime suficientă pentru captarea apei din sol; cultivarea speciilor, soiurilor şi hibrizilor de plante rezistenţi la secetă; semănatul culturilor fără întârziere, pentru a nu fi surprinse de secetă; combaterea buruienilor prin erbicidat şi prăşit; distrugerea crustei de la suprafaţa solului prin prăşit şi grăpat, pentru a se împiedica evaporarea apei din sol; folosirea în cantităţi echilibrate a îngrăşămintelor naturale (gunoi de grajd), dar şi chimice; aplicarea irigaţiei înainte ca plantele să înceapă să se ofilească.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
