Colţul Fermierului - Recoltarea plantelor medicinale

În gospodăriile populaţiei cresc în mod spontan unele plante medicinale valoroase, în special în fâneţe. De aceea este necesar ca înainte de cosirea ierburilor să se adune acele plante folositoare în terapia naturistă.

Recoltarea plantelor medicinale trebuie făcută cu o mare atenţie în ceea ce priveşte recunoaşterea plantei căutate, prin determinarea corectă a caracterelor sale botanice. Denumirea populară nu este întotdeauna o garanţie pentru identificarea plantei, deoarece această denumire poate să difere de la o regiune la alta. Pentru recoltarea corectă a plantelor medicinale, uscarea şi ambalarea corespunzătoare, este indicată folosirea uneia din multele cărţi ce s-au scris în ultima vreme în acest domeniu. În fâneţele naturale se găsesc înainte de cosire mai multe plante medicinale des folosite precum sunătoarea, coada şoricelului, sovârvul, scaiul vânăt, măselariţa, nalba, muşeţelul, izma, cimbul, chimionul etc. Plantele medicinale se vor recolta prin rupere sau tăiere, în zilele fără arşiţă, după ce s-a ridicat roua. Cele de care se folosesc florile se culeg la înflorirea deplină. Urmează sortarea lor (punerea pe categorii) şi uscarea, respectând unele cerinţe:

- plantele se aşază pentru uscare pe rafturi, în straturi subţiri, în locuri uscate, bine aerisite, curate, ferite de praf, insecte şi rozătoare;

- temperatura la care sunt uscate plantele este de obicei temperatura mediului ambiant. Uscarea la umbră este de preferat. Plantele bogate în flori (sunătoarea, coada şoricelului) se pot usca şi la soare, acoperite cu hârtie curată;

- frunzele şi florile se consideră uscate când, zdrobite între degete, produc un zgomot caracteristic. O plantă medicinală uscată corect rămâne întreagă, păstrându-şi culoarea, mirosul şi gustul. Păstrarea corectă a plantelor medicinale uscate se face în pungi din hârtie şi cutii curate din carton.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!