GURA PĂCĂTOSULUI - "Mamă, ce mai seamănă vinul vostru cu ăla adus de mine de la Novaci!... Şi carnea de la oală are tot gustul celei de la mama..."
Dom' maior Costică era caracterizat de camarazii de la popotă drept băiat bun. Cei cu limba mai despicată şuierau că ar avea şi ceva lipsuri. Care nu ţineau de gestiune, chiar dacă era mare şef la manutanţă. Ci de faptul că-i cam oftica, atunci când începea să se laude. Dar tocmai de-aici i s-a şi înfundat taman în Săptămâna Patimilor.
- Şi cum a fost, dom' maior, weekend-ul petrecut la mămica, la Novaci?
Dom' maior Costică abia aştepta întrebarea comandantului, ca să-i chinuie un pic pe ceilalţi ofiţeri. Ştia că nu era vreunul bigot, ca să ţină posturile sau să-şi tocească genunchii bătând mătănii pe lespezile bisericilor. Mai degrabă îşi băteau amantele sau le înşelau cu nevestele, sport care cam avea răspândire de masă în Marea Unitate şi, firesc, şi campionii săi. Pe categorii de vârstă ale femeilor, bineînţeles! Eroul nostru era însă numai chibiţ la ăstea şi nu-i păsa de răutăţile celor care ziceau că era prea însurat, ca să se gândească măcar la incursiuni executate în teritoriul inamic... Dar îşi lua revanşa pe partea unde era el tare:
- Am onoarea să raportez, dom' colonel: am fost, am venit, am adus!
- D-lor ofiţeri, i-auziţi-l pe dom' maior Costică vorbind ca un legionar din trupele romane din vechime - scurt şi la obiect! Novacii mai sunt tot acolo pe hartă?
- Am onoarea să raportez: da, că' nu s-a schimbat ceva în dispozitivul tactic, de la ultima misiune executată în zonă!
- Costică, dragă, tu ai băut apă ne-ncepută sau ţi-a mâncat pisica limba? Ia, dom'le, un pahar de tărie şi raportează cu lux de amănunte cu ce captură de Paşte ai venit acasă!
- Am înţeles, să trăiţi! - l-a salutat glumeţ interpelatul pe superior. Băieţi, bine zicea poetu' ăla că veşnicia s-a născut la ţară... Am dovedit asta încă o dată când am fost la casa părintească. Acolo, lucrurile sunt bine rânduite de când lumea, oul e ou, laptele e lapte, carnea de porc afumată de la oală şi mielul gras, proaspăt tăiat, ca să nu mai vorbesc despre parfumul vinului zglobiu ca razele de soare primăvara au farmecul lor neştirbit. Ce să vă mai spun despre esenţa de prune scoasă din cazan de aramă din fiertură la foc potolit?...
Şi dom' maior Costică a continuat cât de poetic s-a priceput el să le descrie la modul epicurean deliciile unei mese tradiţionale de Paşte cu produse bio "recoltate" de la sursă, amuzându-se teribil să-şi martirizeze camarazii gurmanzi, care se cam schimbaseră la faţă. Dar n-a observat că printre ei era şi comandantul, care-l chemase cu un semn discret pe un locotenent la un briefing secret. Instruit, ofiţerul a plecat să execute misiunea încredinţată la domiciliul maioraşului Costică. Primit de soţia acestuia, tânărul îmbujorat ca o fecioară i-a raportat că are ordin de la dom' maior să-i ceară o vadră din vinul adus de la ţară, jumătate din carnea de la oală şi ce bunătăţi s-or mai găsi, că are ceva important de sărbătorit.
- Oh, nu-mi spune că i-a venit avansarea la gradul de locotenent colonel!
- Stimată doamnă, am onoarea să raportez: nu pot divulga un secret militar, mai ales unei femei atât de frumoase! Vă rog să mă iertaţi, dar nu pot risca să ajung la Curtea Marţială...
Fericită, femeia i-a umplut portbagajul cât a putut de repede, şi după ce s-a văzut scăpată de prezenţa junelui locotenent, a început să danseze prin casă fredonând: "M-am făcut coloneleasă!... M-am făcut coloneleasă şi sper la generăleasă!..."
Dom' maior Costică a rămas mască atunci când comandantul i-a invitat să mărşăluiasă disciplinat din biroul său până la popotă, unde aveau ceva de sărbătorit. Acolo au găsit mese-ntinse şi n-au ezitat să se înfrupte fără reţineri, executând ordinele primite. Caşcavalul, brânza de burduf, ceapa roşie, carnea de la oală şi pastrama de miel au făcut casă bună cu murăturile ţărăneşti şi cu mămăliguţa aurie, dar mai ales cu vinul pietros, determinându-l pe dom' maior Costică să exclame la un moment dat:
- Mamă, ce mai seamănă vinul vostru cu ăla adus de mine de la Novaci: are acelaşi buchet, aleargă prin vene mai ceva decât argintul viu şi parcă te face mai deştept!... Fantastic, dom'le, chiar şi carnea de la oală are tot gustul celei de la mama, ca şi pastrama asta care se topeşte-n gură, nu altceva...
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
