Tradiţii, obiceiuri şi superstiţii în Săptămâna Patimilor

 Săptămâna Mare, numită şi Săptămâna Patimilor, este reprezentată de ultima săptămână din postul Sfintelor Paşti. Totodată, Săptămâna Mare este săptămâna deniilor, toate zilele acestei săptămâni fiind considerate, încă de la începuturile creştinismului, măreţe şi sfinte şi, chiar din seara de Florii, se citesc deniile, slujbe de priveghere care se săvârşesc doar în săptămânile a cincea şi a şaptea ale Postului Paştilor.

În Lunea Mare, în Marţea Mare şi în Miercurea Mare, trebuie să se cureţe casa, curtea, grădina, livada, să se aerisească, să se termine lucrul la câmp, să se spele geamurile ca să intre lumina. Se spune că, dacă în aceste zile, bărbaţii le sunt de ajutor casei şi nevestelor, tot restul anului le va merge din plin! Luni se citeşte, mai înainte de toate, istoria lui Iosif cel preafrumos, patriarhul din Vechiul Testament în care Biserica a văzut preînchipuirea lui Hristos. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, smochinul blestemat de Iisus înaintea intrării în Ierusalim. Ca obiceiuri şi superstiţii, în Lunea Mare, femeile încep curăţenia de Paşti. Se scoate totul afară, se aeriseşte casa ca să iasă toate relele de peste iarnă, se văruieşte şi se spală totul. "Să nu te prindă Paştile în necurăţenie, că te blesteamă casa!"

Marţi, ziua a doua a Sfintei Săptămâni, denumită şi Marţea Seacă este dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, când Iisus a anticipat distrugerea marelui Templu, dar şi propriile patimi, cu doar trei zile înainte de a fi judecat. Credincioşii sunt îndemnaţi la priveghere, să fie, cu alte cuvinte, pregătiţi, în orice clipă să-l întâmpine pe Iisus. În Marţea Seacă există superstiţia conform căreia ţăranii trebuie să se spele ritualic pentru a seca bolile. Centrându-se pe termenul generic al săptămânii (a seca, secare, secat), ziua este caracterizată de practici magice ambivalente, ce utilizează atât magia negativă (interdicţii pentru a nu stârni golul, secul, nenorocul), cât şi pe cea pozitivă (scăldatul ritualic, pentru a seca bolile).

În ziua de miercuri a Săptămânii Mare, denia îl pomeneşte pe Iuda, apostolul devenit vânzător, care se gândeşte să-l trădeze pe Învăţător, dar şi pe Maria, femeia desfrânată devenită mărturisitoare, care-i spală picioarele lui Iisus cu lacrimile ei pline de căinţă şi îl unge cu mir. În anumite zone există obiceiul ca miercuri seara, când soarele asfinţeşte, copiii să meargă cu colindul, la sfârşit primind ouă pentru a le înroşi.

În seara de Joi sau de Joia Mare este rânduită Denia celor 12 Evanghelii. Ne sunt amintite patru momente grele: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina la care Iisus i-a strâns în jurul său pe Apostoli şi la care s-a instituit Taina Împărtăşaniei (Euharistia), rugăciunea din grădina Ghetsimani şi prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă. Ca obiceiuri şi tradiţii, în cele mai multe locuri, Joia Mare este ziua în care se înroşesc ouăle. Tot în Joia Mare se ţine post cu mâncare uscată, la biserici nu se mai trag clopotele, ci doar se bate toaca, iar creştinii care s-au spovedit, se împărtăşesc. În Joia Mare există superstiţia conform căreia fetele obişnuiesc ca, în timpul slujbei, să facă pe o sfoară câte un nod, după fiecare evanghelie, apoi îşi pun sfoara sub pernă ca să-şi viseze alesul. Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morţii. Femeile trebuie să meargă la biserică să împartă colaci din aluat de post, fructe, miere şi vin, iar bărbaţii să aprindă focuri rituale în curţi, în grădini şi pe dealuri pentru sufletele morţilor, care se spune că se reîntorc la casele lor. Tot în această zi trebuie să se vopsească ouăle, să se coacă pasca şi cozonacii. Tradiţia spune că este bine să păstrezi un ou roşu până la Paştele viitor, şi nu este bine să dormi în această zi. Se crede că cine doarme în Joia Mare, va lenevi tot anul! E bine să se aprindă lumânări la ferestre, căci potrivit credinţei populare, în această seară lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea morţilor. Mai mult, în credinţa populară, cei care ţin post din Joia Mare şi până în Paşti vor fi înştiinţaţi de moartea lor cu trei zile înainte de a trece în lumea cealaltă.

În Vinerea Mare, numită şi Vinerea Neagră, cea mai tristă dintre tristele zile ale pătimirii Domnului, ne aducem aminte de aducerea la judecată, batjocorirea, schingiuirea, răstignirea, moartea şi îngroparea lui Iisus. Seara, rememorând momentul aşezării Mântuitorului în mormânt, în biserici se oficiază Denia Prohodului. Cortegiul de credincioşi, în frunte cu preoţii, dă ocol bisericii de trei ori, după care, cu toţii, trec pe sub Sfântul Aer (Epitaf), o pânză pe care se află imprimată icoana înmormântării. Totodată, conform datinii, credincioşii care se întorc de la Biserică, aduc acasă lumina Prohodului, a punerii Domnului Iisus în mormânt, şi înconjoară casa ţinând în mână lumânarea aprinsă. În ziua Vinerii Mari, tradiţia ne mai spune ca este bine să se ţină post negru. În acelaşi timp, credincioşii care nu pot, totuşi, posti negru, nu trebuie să mănânce urzici, iar în mâncare nu se pune oţet, deoarce lui Iisus i s-a dat să bea oţet după ce a fost biciuit. Alte superstiţii ale Vinerii Mari ar fi următoarele: dacă va ploua în Vinerea Mare, anul va fi unul mănos; dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în Vinerea Mare, vei fi sănătos tot anul; femeile nu au voie să coase, să ţese, nu coc pâine sau altele asemenea, fiindcă este mare pericol de boală şi spirite rele. În Vinerea Mare, Vinerea Patimilor sau Vinerea Seacă, e bine să se ţină post negru, să nu se facă treabă în gospodărie, să nu se pregătească mâncăruri şi să ducem flori la biserică. Se spune din bătrâni că acela care vor ţine postul negru vor fi feriţi de boli tot anul şi vor avea belşug şi spor în toate.

Sâmbăta Paştelui, ultima zi a Săptămânii Mare, este ziua în care trupul Mântuitorului Iisus s-a odihnit în mormânt. Este zi de reculegere, credincioşii se pregătesc pentru marea veghe. Seara, în bisericile ortodoxe se aprind luminile, anunţând că se apropie Învierea. În miez de noapte, în biserici se oficiază slujba Sfintelor Paşti. Sunt sfinţite pasca, ouăle roşii şi celelalte bucate, pentru că postul a luat sfârşit. Credincioşii iau Lumină din Lumină, spun "Hristos a înviat!" şi răspund "Adevărat a înviat!", formule cu care se salută apoi timp de 40 de zile, până la Înălţare. În ziua Sâmbetei Mari, conform tradiţiei străvechi, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină şi se roagă la icoane, apoi se apucă de plămădit. Pot termina, însă, toate treburile casei. Ca o superstiţie, în cuptor, vasele trebuie puse doar cu mâna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soţ, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează. Tot în această zi e bine să se pregătească mielul sacrificat, să se facă ultimele pregătiri pentru masă şi să se pregătească hainele noi pentru Înviere şi un coş cu ouă roşii, pască, cozonac, sare, usturoi, friptură de miel. E bine să mergem la Deniile din fiecare zi ale Săptămânii Mari, unde pe lângă slujbele speciale, se ţin predici pentru sufletele noastre şi pentru iertare de păcate. Săptămâna Patimilor se încheie cu noaptea Învierii, când lumea merge la biserică pentru a lua lumină sfântă de la preot. Altă tradiţie spune în Săptămâna Mare e bine ca toţi credincioşii să ierte şi să se împace cu cei cu care au fost în duşmănie. La Înviere este bine să te îmbraci cu o haină nouă. Îmbrăcămintea nouă, la fel ca şi apa, are un rol purificator.

- În ziua de Paşti nu este bine să dormi, pentru că în restul anului vei fi somnoros, vei avea ghinion, viermii vor mânca semănăturile, recolta va fi distrusă şi te va prinde ploaia ori de câte ori vei vrea să lucrezi câmpul.

- Lumânarea de la Înviere trebuie păstrată în casă şi aprinsă în caz de boală, calamităţi naturale, supărări.

- În dimineaţa Paştelui e bine să priveşti prima dată într-o cofa cu apă neîncepută. Se spune că vei avea vederea bună în restul anului. 

- Un alt obicei spune că e bine să te speli pe faţă cu apa neîncepută dintr-o cană nouă, în care ai pus un ou roşu, unul alb, un bănuţ de argint şi un fir de iarbă verde, semne ale sănătăţii, prosperităţii şi sporului în toate.

- În ziua de Paşti nu se mănâncă oul cu sare, se spune că transpiri tot anul.

- Pasca, crucea de pe ea sau anafura sunt considerate de leac, de aceea se păstrează bucăţi din ele peste an.

- Cocoşul sfinţit de Paşti se credea a fi o sursă de belşug, sănătate şi dragoste. În vechime, oamenii aduceau cocoşi la slujba de Înviere, pe motiv că aceluia căruia îi va cânta primul cocoşul în acea noapte va avea noroc tot anul. Apoi, cocoşii erau daţi de pomană săracilor.

- La masa de Paşti e bine să mănânci mai întâi un ou. Se crede că acesta aduce sănătate trupului pe parcursul anului, apoi peşte şi pasăre, pentru a fi sprinten precum peştele şi uşor ca pasărea.

- Cu cine ciocneşti ouăle vopsite în ziua de Paşti, te vei întâlni în lumea cealaltă!

- Dacă păstrezi un ou roşu 40 de zile după Paşti şi nu se strică, vei avea noroc tot anul!

- De Paşti se aşeză o bucăţică de fier sub prag, ca o protecţie pentru casă.

- Dacă prima persoană care îţi intră în casă este bărbat, vei avea noroc tot anul!

- De Paşti există credinţa că cerurile se deschid, permiţând sufletelor celor morţi să se întoarcă acasă, pentru a-şi proteja rudele dragi.

- Se spune că aceia ce mor în duminica de Paşti sunt scutiţi de Judecata divină, sufletele lor ajungând direct în rai.

- Copii născuţi de Paşti sunt binecuvântaţi, având o viaţa luminată şi presărată cu noroc toată viaţa.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!