GURA PĂCĂTOSULUI - "Doamnă, mai mult de 45% din voturi nu pot să vă aduc, oricât de mult v-aş iubi!..."

Aşa gemuse Ursan, cum era cunoscut colecţionarul de mandate de primar din comună, după vreo două ore de tortură. Dracu-l pusese să-l asculte pe amicul Agamiţă! Îl sunase ăla la telefon că vine cu candidata la parlamentare în fieful lui şi nu-l putuse refuza. Era tare sprinten la limbă tânărul lui amic, cum nu se putea lăuda el că ar fi la mişcări în teren. Şi nici n-avea cum să-i dea "delete", că' era şef de zonă "uns" de conducerea judeţeană a partidului. Aşa că-l chemase la cârciuma finului său. Acolo avea condiţiile necesare pentru o discuţie discretă. Era ca acasă în separeul din spate. Că' Strigoiul era patron numai de mască... Ca să facă impresie, pregătise un "mizanplas", aşa cum învăţase finuţul să facă prin Franţa, de-i lăsase pe oaspeţi cu gura căscată. Bănuielile asupra scopului vizitei îi fuseseră întărite de faptul că musafirii veniseră singuri. Agamiţă îşi dovedise din plin calitatea ştiută de licheluţă în cursul discuţiei. Simţise de la primele întâlniri din precampanie că blândului Ursan îi căzuse cu tronc candidata de la centru. El, care era ditamai omul, mătăhălos ca un urs, dar iute la minte ca o ciută, avea o nevastă pirpirie, curată scobitoare, de parcă ţinea post necurmat. Şi, ca să fie treaba-treabă, mai era şi bisericoasă nevoie mare, aşa că-şi punea omu' la index cu cele trupeşti şi nu numai miercurea şi vinerea, dar şi câmbăta, că a doua zi era slujbă la biserică. Aşişderea proceda prima doamnă a localităţii şi când era cruce-n calendar, chiar cu negru! Gura satului zicea că ar fi cam otravă şi că de afurisită ce era, nu punea carne pe ea. Şi mai zicea lumea rea că, de fapt, nu numai acasă ar fi condus Iasca - aşa cum o bălăcăreau pe furiş... Or candidata la parlamentare, trimisă de la centru, era trupeşă, bine făcută, sofisticată, de lume, care nu se ducea la biserică decât cu reporterii după ea în campania electorală. Femeie de afaceri de succes, ştia să negocieze cu tot inventarul. Şi a făcut-o din plin, după ce şi-au încheiat toţi "încălzirea", onorând ce se gpsea dinaintea lor, pe masă, bre, dar ce-aţi gândit, Doamne apără şi păzeşte!... Iar pe bietul Ursan îl apucaseră transpiraţiile după ce genunchiul musafirei se lipise de al lui, mişcându-se al dracului de insinuant prin locurile de taină, unde-i greu voinicului...

- Dom' primar, mie nu-mi place să toc timpul cuiva. Aş putea să te-aburesc zicând că m-am băgat în politică să fac ceva pentru oameni prin partidul nostru drag. Ăsta ar fi discursul pentru alegători, dar cum eşti prea deştept, n-o să-mi pierd timpul cu asta. Amândoi ştim prea bine de ce suntem aici. Bref, am venit la vânătoare de voturi, că' amicul nostru comun, aici de faţă, m-a dezamăgit!

- Dom' primar, mă ştii, eu nu mint - mai ales femeile frumoase - şi cu atât mai puţin când sunt şi deştepte... Adevărul este că i-am spus că la mine, la oraş, nu pot să-i promit cuiva mai mult de 20% din voturi. Nici măcar dumneaei, care are lipici la alegători, după cum m-am convins deja. Dacă n-aveam problemele din ultima vreme, mai puteam plusa, dar aşa...

- L-am întrebat cine este cel mai tare primar al nostru din zonă, m-a adus aici, aşa că, iată-mă! - l-a întrerupt abrupt candidata care nu-i suferea nici pe cronofagi şi cu atât mai puţin pe coprofagi.

Toate ar fi fost în regulă pentru gazdă, dacă ultimul cuvânt n-ar fi fost însoţit de insinuarea piciorului gol al vorbitoarei pe pulpa interioară a lui gazdei. Normal că bietul Ursan simţise cum i se trezea fiara interioară!... Aşa că bâlbâise grăbit, cum nu-i stătea în fire, că era un tip cumpănit, care întâi gândea şi apoi grăia, dar nu oricum, ci într-un ritm aşa mai de vals, adormindu-şi adversarul, chiar plictisindu-l, pentru a-l determina să-i accepte cererile ănainte să moară de plictiseală sau doborât de picătura chinezească a vorbelor lui, ce curgeau agale, căutându-şi fără să găsească prin nisipul platitudinilor matca firească:

- Un 25% aveţi garantat de la mine!

- Numai atââât?!?... (Doamne, ce botic adorabil făcuse stăpâna piciorului care urca ameninţător spre defileul prohabului primăresc!)

- 30%..., gemuse el intrat parcă în chinurile facerii, în timp ce drăcosul de Agamiţă, ca să-şi stăpânească hohotele de râs, studia nervurile mesei din lemn masiv, după ce săltase discret faţa de masă, ca să poată trage-n voie un ochi la războiul ce se ducea dedesubt.

- Aşa e amicul meu, modest, ca să nu zic că se lasă mai greu... Ceea ce pot să vă garantez este că dacă apucă să promită, apoi face pe dracu-n patru şi se ţine de cuvânt!

- Păi de ce nu mi-aţi spus de la început cum stă treaba?, se întorsese doamna candidată agasată spre cel ce-i servise drept şofer. După care se ridicase de la masă, mimând un mare interes pentru o icoană de pe peretele de la răsărit, sub care ardea candela rituală şi schimbase vorba:

- E autentică?

- E sfinţită, răspunsese cel interpelat, care n-o putea scăpa din ochi, de parcă s-ar fi legat de făptura ei cu un ştreang. Drept e că avea glasul scutit de alterarea aceea ciudată, semn că-şi mai venise în fire, după ce scăpase de sub asediul piciorului buclucaş. Temându-se să nu-l scape de sub control, fiica Evei îl pusese pe spinare pieptul ei pietros, generos, frecându-l lasciv pe ceafă, când se aplecase să-i ia din faţă scrumiera ce se umpluse de chiştoace urât mirositoare. Pretextul era clar, ca şi rezultatul noii agresiuni, care-l dusese pe amărâtul de el în pragul apoplexiei!

- 35%!

- Hai, dom' primar, ce dracu', amândoi ştim că poţi mai mult!

- Dvs., care aveţi atâtea mandate câştigate, faceţi clar legea aici, l-a măgulit musafira, care-şi găsise loc lângă bietul primar, ca să-şi fixeze acum pieptul generos pe cotul lui, alipindu-şi concomitent pulpa caldă de cea a vecinului. A fost momentul în care dracul de Agamiţă s-a convins că dacă privirile ar fi putut fulgera, ar fi căzut ca o păpuşă, dacă nu s-ar fi teleportat în altă galaxie sau cel puţin în afara spaţiului prea strâmt pentru a nu mai îngădui prezenţe de prisos...

- Sigur, aş putea garanta pentru dvs., dar nu vă cunosc îndeajuns, ca s-o fac...

- După ce-o să iau mandatul, avem patru ani în faţă, ca să ne cunoaştem!, i-a răspuns ea la fel de insinuant. Făceţi-o şi nu veţi fi dezamăgit!

- Uşor de zis, dar riscant al naibii!

- Nu prea vă înţeleg...

- Ce să ne mai ascundem după degete? Marean Vanghelie a garantat cândva pentru doamna Ecaterina Andronescu, dumneaei e bine, mersi, senatoare, iar el - din primar a ajuns un soi de copil al străzii, condamnat să facă trotuarul politicii şi copii la eprubetă!...

- Nu se pune problema cu un bărbat ca dvs., d-le primar... s-a prefăcut revoltată candidata la un fotoliu parlamentar, reluându-şi ofensiva cu armele Evei din dotarea proprie.

- Doamnă, mai mult de 45% din voturi nu pot să vă aduc, oricât de mult v-aş iubi, că eu nu sunt Dumnezeu!...

P.S. - Ursan chiar n-a fost Dumnezeu, dar nici n-a mai pătimit fierbând ca în cazanele iadului, căci n-a mai revăzut-o în viaţa asta pe domniţa candidată, care a trecut prin viaţa lui ca o cometă...

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!