GURA PĂCĂTOSULUI - Suntem tari ca arabii la nume, dar cu... poreclele!
Cine-a avut prilejul să i se traducă vreodată numele unei personalităţi din fascinanta lume oriental-arabă, cu siguranţă s-a minunat constatând că era lung cât o zi de post. Un exemplu: Mohammed ibn Osman ibn Suleiman ibn Ibrahim ibn Mohammed ibn Musa ibn ..., în care particula "ibn", care poate fi înlocuită cu "al" s-ar traduce - cică - prin "fiul lui". Deci, se urmăreşte genealogia până la a nu ştiu câta spiţă din negura vremii.
Noi, românii, care am fost în strânsă legătură cu turcii, avem şi noi particularităţile noastre. De pildă, prin satele de munte încă se mai păstrează tradiţia ca primul născut să primească numele celui care-şi asumă paternitatea şi-l declară la primărie. Aşa că încurcăturile prin acte nu sunt flori rare, pentru că e al naibii de greu să faci o departajare între membrii unei familii. Să luăm un caz, la întâmplare. Presupunând că avem familia - să zicem - Leuştean şi că tatăl se numeşte Ion, primul fiu obligatoriu s-ar fi numit tot Ion. Iar dacă s-ar fi pus problema să urmăreşti genealogia, pur şi simplu riscai să te "ionizezi"! Poate tocmai de-aici s-a ajuns şi la poreclele, care încă-i mai departajează pe unii de alţii şi fac din nume - de cele mai multe ori - renume.
Apropo de porecle, cum vă sună una de sorginte arăbească de genul Lică Tică Unşpe Limbi, Nae-Ghioage zis Colivă, fost agent electoral de la halta Cicu?... Gic-al lu' Rânjitu', când avea chef de poante - adică mereu - explica simplu numele bunului său prieten de pahar: "Bă', nene, unul din moşii lui să chema Cocoşatu'. Da' dracu' să-l ia cum a manevrat cu ăia de la biserică sau de la primărie, dă l-au înscris în catastife Tică!... Lică-i vine cam un strănepot, dac-am înţeles eu bine, iar chestia cu Unşpe Limbi i se trage dă când era în armată şi s-a speriat când s-a tras aruncătorul dă grenade antitanc dă lângă el. A bubuit atât dă tare, că s-a scăpat în nădragi!... Eu nu prea crez, că prea e lumea a dracu' dă colţ, da' sigur e că a rămas cam paliu d-atunci şi când să face la măsele, vorbeşte-n limbi. Cum adică nu ştiţi ce e aia?!?... Vorbeşte dă nu-l prea înţălegi, că el are câteva limbi de la 'mă-sa, care bolborosea de nu mai pricepea cineva ceva când o întreba tac'su ce căta noaptea-n zăvoi, ba cu unu', ba cu doi, alta dă la ăl bătrân care-njura cu năduf de câte ori îl seca la lingurică, alta de la muieri-sa, care fu atât de harnică de-i umplu bătătura dă puradei ce blodicăresc care mai dă care pe limba lor şi, nu în ultimul rând, trebuie luate în calcul limba de la soacră-sa, care e cu ţepi din ăia fini, împrumutaţi de la o rudă bastardă a cactusului. Ia ziceţi, bă', să făcură unşpe, ca să-i dau pace lu' socru-său, că-l duse popa Pomană de vreo câţiva anişori buni în cimitiru' din deal şi n-ar fi prea frumos şi bine să-i tulburăm odihna acu' cu prostiile noastre..."
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
