Gruparea "Partizanii libertăţii" ("Haiducii Muscelului") în acţiune...
# "Turiştii" mascaţi ai Securităţii
Mistificatoarea Sentinţă 107/1959, demonstrând un real dispreţ faţă de adevărata cauză a evenimentelor consemnate, va reproduce episodul sângeros din Muntele Gălăşescu într-o manieră specifică alchimiei minciunii preparate în laboratoarele de tortură ale Securităţii: "Pregătind noi asasinate, în cursul anului 1950, banda teroristă a hotărât să se deplaseze pe traseul turistic Sâmbăta-Moldoveanu, în scopul de a întreprinde alte acte de teroare.
După pregătirile făcute, un grup de terorişti formaţi din Arnăuţoiu Toma, Arnăuţoiu Petre, Marinescu Ioan şi Jubleanu Constantin s-a deplasat în Muntele Gălăşescu pentru a pune în aplicare acţiunile pornite, iar un al doilea grup de terorişti format din Jubleanu Titu, Jubleanu Maria şi Plop Maria s-a deplasat în Muntele Căpăţâna unde au fixat locul de întâlnire.
La data de 2 septembrie 1950, Arnăuţoiu Toma, Arnăuţoiu Petre, Marinescu Ioan şi Jubleanu Constantin au atacat un grup de 5 turişti, dintre care au împuşcat mortal patru turişti. Printre victime se afla un organ al securităţii - plut. Ghervase Pais, muncitorul comunist Neniu Dumitru şi ing. Vente Teodor şi Tiron Maria. După ce teroriştii au comis acel asasinat, ei au jefuit cadavrele victimelor luându-le actele şi îmbrăcămintea pe care le aveau asupra lor. Şi cu această ocazie, teroriştii au acţionat cu mult cinism şi ferocitate. Deşi unul din bărbaţi a ridicat la un moment dat mâinile, a fost totuşi împuşcat, iar victima Tiron Maria care a fost la început rănită şi a cerut să i se lase viaţa, a fost şi ea împuşcată mortal.
După asasinarea şi jefuirea cadavrelor, teroriştii au lăsat la locul crimei o fiţuică scrisă de ei prin care elogiau aceste fapte săvârşite şi ameninţau cu noi asasinate. Apoi cele două grupuri de terorişti s-a întâlnit şi au împărţit bunurile jefuite"... [Dosar 1220/59].
Derularea evenimentului percepută prin prisma partizanilor - posibile victime ale acestei capcane întinse de Securitate - proiectează lumini şi umbre care conturează dramatismul luptei partizanilor din Munţii Făgăraş siliţi să îndure nu numai vicisitudinile vieţii, dar şi vânătoarea continuă întreprinsă cu mijloace dintre cele mai perfide de către Securitate...
Un grup de turişti format din bărbaţi şi femei care se îndreptau dinspre Fereastra Sâmbetei spre Muntele Moldoveanu fusese interceptat, în ziua de 31 august 1950, în jurul orei 13.00, de Toma Arnăuţoiu şi de ciobanul Nicolae Vasilescu, originar din Domneşti, conducătorul grupului de partizani fiind interesat să constate starea de spirit a populaţiei aflate sub dominaţia comunistă, dar să se informeze şi despre existenţa unor eventuale trupe de Securitate în zona montană.
1950, septembrie 2 - În Muntele Gălăşescu, la marginea Căldării Mioarelor, grupul de partizani format din: Toma Arnăuţoiu, Petre Arnăuţoiu, Ion Marinescu şi Constantin Jubleanu în deplasare spre Fundătura Sâmbetei, observă, pe creasta muntelui, cinci persoane venind dinspre cabana Sâmbăta. Presupunând că sunt turişti, grupul de partizani organizează o ambuscadă, cu intenţia de a-i contacta.
Ciobanul Ghiţă Ilie este trimis de către Toma Arnăuţoiu în "cercetare", pentru a cere, chipurile, o ţigară, întrucât, fiind cu oile la păşunat în zona unde se aflau "turiştii", nu putea fi suspectat că-i spionează dacă sunt sau nu înarmaţi. "Cercetaşul" observă că "turiştii" au "un pistol mic şi unul mare", revine la Toma Arnăuţoiu şi-l informează despre acest "amănunt" determinant. Intuind, în urma informaţiei obţinute prin ciobanul Gheorghe Ilie, că ar fi, mai degrabă, o echipă mascată a Securităţii, partizanii iau măsuri de anihilare a oricăror tentative ale "turiştilor" de a-i captura. Mai ales că acest grup format din patru bărbaţi şi o femeie părea iremediabil "sedus" de magnifica imagine a celui mai înalt vârf al ţării, reparcurgând obsesiv traseul menţionat, pentru ca partizanii, care se aflau într-o misiune de aprovizionare pe Muntele Gălăşescu, să nu sesizeze "obiectivul" real al acestora. Aşadar, la 2 septembrie 1950, comandoul pare să izbutească în manevra perfidă de a-i "anihila" pe partizanii care au ieşit pe poteca de pe creastă, sperând într-o nouă "comunicare" cu "turiştii" montani...
Ocupând poziţii de tragere, Petre Arnăuţoiu, Ion Marinescu şi Constantin Jubleanu - contrariaţi de întârzierea apariţiei "turiştilor" pe care îi semnalaseră - decid să se desfăşoare în lanţ, urcând, astfel, spre pisc, de unde au observat că grupul "servea masa într-o groapă a piscului". Somaţi de Ion V. Marinescu să ridice mâinile, "turiştii” ripostează cu foc de arme automate. Pais Ghervase trage mai multe cartuşe, fără ca să lovească vreunul dintre partizani... Dispunându-se, în teren, pe poziţii diferite: Ion Marinescu - pe pisc, Constantin Jubleanu - la est, Petre Arnăuţoiu - la vest, partizanii deschid un foc concentrat asupra grupului. Din grup, se desprinde Aurel Bârsan care fuge spre sud-est. Constantin Jubleanu aleargă în urmărirea lui... Toma Arnăuţoiu, observându-l, îl somează. Bârsan se predă şi este legat cu mâinile la spate... Un schimb puternic de focuri care a durat circa 10 minute s-a soldat cu uciderea a trei dintre "turişti" şi rănirea gravă a inginerei Maria Tiron. Pentru a-i curma suferinţele, Ion V. Marinescu a împuşcat-o mortal cu pistolul său Parabelum, deşi ea l-ar fi implorat "să-i lase viaţa"...
Constantin Jubleanu şi Toma Arnăuţoiu apar cu ostatecul Bârsan Aurel, care îi minte că este cizmar din Ileni-Făgăraş, şi, pentru că-l împuşcase pe şeful postului de miliţie din satul său natal, fugise în munţi şi fusese prins, la un bordei din Berivoiu, de către cei patru din grup, pe care îi deconspiră ca fiind oameni ai Securităţii... Povestea părând extrem de convingătoare, Bârsan Aurel a fost eliberat, deşi Ion V. Marinescu insistase ca ostatecul să fie împuşcat, intuind că le ascundea adevărul. Şi, nu se înşelase!... În "Schiţa privind locul săvârşirii actului terorist de pe muntele Gălăşescu" redactată de Securitate, se precizau gradele militare ale "turiştilor": toţi cei cinci erau plutonieri majori ai Securităţii, lista fiind deschisă chiar de Bârsan Aurel, urmat de: Pais Ghervase, Neniu Dumitru, Venter Teodor, Maria Tiron. Ultimii doi erau ingineri "pare-mi-se din Ministerul Comerţului Exterior", precum menţiona, în "Procesul verbal de interogatoriu din 4 februarie 1959", unul dintre participanţii la acţiunea din Muntele Gălăşescu, Petre Arnăuţoiu, care fusese în posesia actelor de identitate ale "turiştilor". "Turiştii-securişti" erau dotaţi cu armament superior: "două pistoale automate Schmaiser, 28-30 cartuşe, două pistolete Ceska de 7,65, înarmate amândouă şi lipsind şi cartuşe din încărcătoare" - probă indubitabilă pentru partizani asupra caracterului "paşnic" al turismului lor montan. [Dosar 1238, vol. 43; cf. L-336].
Capturând cele patru raniţe încărcate cu alimente şi haine, partizanii merg la stână şi îi informează pe ciobanii Nicolae Vasilescu şi Gheorghe Ilie, despre deznodământul întâlnirii lor cu "turiştii", rugându-i să coboare la Sâmbăta, pentru a afla Securitatea că "persoane necunoscute au atacat un grup de turişti şi i-au împuşcat". [Dosar 1238, vol. 44; cf. L-343]. Bârsan Aurel, securistul laş ce s-a predat fără să lupte, "cizmarul contrarevoluţionar", va apărea, în calitate de martor al Securităţii, în procesul intentat ciobanilor Gheorghe Ilie şi Nicolae Vasilescu, care au adăpostit şi hrănit, între 29 august şi 3 septembrie 1950, pe partizanii implicaţi în uciderea "turiştilor", proces regizat de Tribunalul Militar din Oraşul Stalin, la 15 martie 1951. De altfel, sentinţa Tribunalului Militar inserează informaţia: "Plut. de sec. Bîrsan Aurel fiind lăsat liber de bandiţi a coborît îndată de pe munte în com. Ucea-Făgăraş aducînd la cunoştinţă telefonic organelor securităţii cele întîmplate".
Actul de acuzare, extrem de abil redactat, menţionează, printre "turişti", doar "un organ al securităţii, plutonierul Ghervase Paiş", ceilalţi fiind, potrivit aceleiaşi surse, "muncitorul comunist Neniu Dumitru, inginerul Vente Teodor şi Tiron Maria".
Tribunalul Militar al Regiunii a II-a subordonat total odiosului regim comunist îi va acuza pe partizani pentru jefuirea cadavrelor de "acte şi de îmbrăcăminte"!... Nici un cuvânt, însă, despre capturarea unor arme care au intrat în "arsenalul" Rezistenţei!...
"Nevinovaţii turişti - menţionează memorialistul Alexandru Marinescu - erau înarmaţi până în dinţi!..." Veridicitatea constatării nu poate fi infirmată, întrucât, în însăşi sentinţa pronunţată în cazul Mariei Plop, se consemnează: "Inculpata a primit spre folosinţă un pistol automat capturat cu ocazia atacului de pe muntele Gălăşescu" - indiciu cert că sursa "turistică" de armament a fost apreciabilă, de vreme ce partizanii au oferit un asemenea tip de armă chiar şi unei femei din grup, iar preotul Nicolae Andreescu din Poenărei, potrivit sentinţei, "a primit de la bandiţi lucruri jefuite ca: ceasuri de mână Doxa, binoclu şi multe alte obiecte" provenind de la atât de dotaţii "turişti" din munţi...
După identificarea victimelor, partizanii ascund o parte dintre obiectele care au aparţinut acestora sub nişte pietre, în Cheile Gălăşescului, ieşind, apoi, prin Fereastra Sâmbetei, spre Urlea. La bordeiul sterparilor din Hârtopul Leaotei, au întâlnit patru-cinci ciobani din Corbşori cu care au luat masa împreună, partizanii povestindu-le despre întâlnirea cu "turiştii" din Muntele Gălăşescu.
Trecând peste Muntele Boureţu, au ajuns în Muntele Căpăţâna, unde erau aşteptaţi de: Titu Jubleanu, Maria Jubleanu şi Maria Plop, cărora le-au relatat pe larg întâlnirea cu securiştii-turişti, deznodământul ei, dându-le fiecăruia obiecte care au aparţinut victimelor confruntării cu Securitatea din Muntele Gălăşescu: lui Titu şi Mariei Jubleanu - câte o pereche de ghete, iar Mariei Plop - obiecte de îmbrăcăminte. [Dosar 1238, vol. 43; cf. L-361].
În ziua următoare, au plecat, luând nişte mălai pe care îl depozitaseră la Izvorul Porcului şi, trecând prin munţii: Spinarea, Preotesele, Gruişorul, Zănoaga, Lespezi, Clăbucet, au ajuns la Mârna, unde îl întâlnesc întâmplător pe Ion Doniacu din Nucşoara, care "căuta iarbă pentru oi"... Omul era revoltat pe autorităţi, din cauza înăspririi cotelor şi "se manifesta duşmănos faţă de regimul comunist". Susţinătorii devotaţi ai partizanilor sunt, şi acum, alături de ei... Nicolae Adămoiu le aduce alimente şi le cumpără, din banii lor, zahăr şi tutun. Ion P. Belu intermediază, prin Elisabeta Rizea şi fiica acesteia, Laurenţia, procurarea unui aparat de radio Braun de la un fervent susţinător al mişcării de rezistenţă, economistul Nicolae Ionescu, originar din Domneşti. [Idem].
TEXTUL A FOST REPRODUS INTEGRAL DIN VOLUMUL "REZISTENŢA ARMATĂ ANTICOMUNISTĂ DE PE VERSANŢII SUDICI AI MUNŢILOR FĂGĂRAŞ", DE GRIGORE CONSTANTINESCU.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
