Colţul Fermierului -Oţetul din mere
Este un produs mult solicitat de populaţie în ultimul timp pentru însuşirile sale terapeutice. Oţetul din mere se poate prepara uşor în gospodărie cu cheltuieli minime, folosind ca materie primă merele care au început să putrezească. Se poate aplica şi o variantă folosind mere şi zahăr sau, dacă există miere de albine, se poate prepara cunoscutul oţet din mere şi miere, mult recomandat de medicina naturistă.
Merele spălate şi curăţite de putregai şi de partea viermănoasă se dau prin răzătoarea mare până se obţine cantitatea de 4 kg, inclusiv cotoarele (cocenii) rămase. Această tocătură se pune într-un vas cu capacitatea de 10-12 l, larg la gură (un borcan din sticlă, un bidon sau, eventual, o găleată din plastic). Este bună şi o putinică din lemn. Vasele metalice, chiar cele emailate, nu sunt indicate. Peste tocătura din mere se pun 5 l apă călduţă, dată în prealabil în clocot, după care se adaugă 15 linguri cu vârf de zahăr dizolvat în apă călduţă, ca un sirop. Se mai pune drojdie de bere cam cât o cutie de chibrituri, dizolvată în puţină apă călduţă, nu fierbinte şi 100 g pâine neagră uscată. Totul se amestecă bine şi vasul se pune la fermentat într-o cameră cu temperatura de 20-30 grade Celsius, de preferinţă în bucătărie, lângă o sursă de căldură - sobă sau calorifer. Vasul se lasă descoperit, la loc ferit de lumină, iar încăperea se aeriseşte zilnic, deoarece bioxidul de carbon degajat în timpul fermentării este toxic. Din acest motiv nu se pune vasul la fermentat în dormitor. De două sau de trei ori pe zi, timp de 10 zile, conţinutul vasului se amestecă folosind o lopăţică.
După această primă fază a fermentării, amestecul se toarnă într-un săculeţ de pânză rară (tifon) şi se strecoară prin presare. Sucul astfel obţinut se strecoară din nou printr-un tifon curat şi se pune tot în vasul larg la gură, spălat, în care a fost iniţial. Cantitatea rezultată se măsoară şi pentru fiecare litru de suc se mai adaugă încă două linguri de zahăr dizolvat, sub formă de sirop. Se amestecă până la completa omogenizare şi se lasă vasul - de data aceasta acoperit cu tifon - la aceeaşi temperatură, în bucătărie sau, dacă incomodează, în pivniţă ori pe balcon. Această fază finală a fermentaţiei poate dura 25-30 zile, în funcţie de temperatura mediului ambiant. Fermentaţia s-a încheiat numai atunci când lichidul se "linişteşte" şi se limpezeşte. După limpezire, se trage oţetul cu un furtun la sticle, fără să se tulbure. Este bine ca din furtun oţetul să curgă în pâlnie printr-o bucată de tifon, ca să fie cât mai limpede. Sticlele se astupă cu dop şi se păstrează la răcoare. În loc de zahăr se poate folosi miere de albine în aceleaşi cantităţi şi se obţine un oţet cu valoroase însuşiri terapeutice. Oţetul din mere se poate folosi, la indicaţia medicului, pentru tratamentul diferitelor afecţiuni sau se poate consuma la salate şi preparate culinare în locul oţetului obişnuit.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
