Personalitatea zilei de 31 octombrie: Johannes Vermeer
Johannes Vermeer, cunoscut mai ales ca Jan Vermeer van Delft (botezat 31 octombrie, 1632, Delft, Ţările de Jos - d. 15 decembrie 1675, Delft, Ţările de Jos) a fost un pictor olandez, unul din cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai stilului baroc. În timp, reputaţia lui Vermeer a crescut tot mai mult, astăzi el fiind considerat unul dintre cei mai mari pictori olandezi ai vârstei de aur, fiind cunoscut mai cu seamă ca un maestru al folosirii luminii în lucrările sale. Întrega sa operă, considerată autentică, cuprinde 37 tablouri. Cele mai multe reprezintă scene de fiecare zi sau alegorii.
Se cunosc puţine amănunte din viaţa sa sau despre înfăţişărea sa, iar Vermeer nu a pictat niciun autoportret. Fără a se şti exact data naşterii, este fapt documentat că a fost botezat pe 31 octombrie 1632 în Nieuwe Kerk ("Biserica Nouă") din Delft. După ce frecventează cursurile academiei conduse de pictorul catolic Rietwijk şi atelierul lui Leonaert Bramer, Vermeer este primit pe 29 decembrie 1653 în breasla pictorilor Sint-Lukasgilde. O influenţă asupra stilului lui Vermeer a exercitat-o cu siguranţă şi Pieter de Hoch, el însuşi autor al unor fine tablouri cu scene din viaţa zilnică.
Vermeer se întoarce la Delft şi în primăvara anului 1659 se căsătoreşte cu Catharina Bolnes, o tânără provenind dintr-o familie catolică, după ce pictorul - care era protestant - trece la catolicism. În repetate rânduri, în anii 1662, 1663, 1669 şi 1670 va fi staroste al breslei pictorilor din Delft. Va fi o prezenţă obişnuită în cercurile sculptorilor, negustorilor, pictorilor de faianţă, editorilor-tipografi şi ţesătorilor. Vermeer picta puţin - în medie două tablouri pe an. Rezultă însă că era bine plătit, pentru a putea face faţă necesităţilor familiei sale, care în 1675 (anul morţii pictorului) număra 11 copii. Ţine mult la independenţa sa, fapt care-i conferă o deplină libertate artistică, dar - cu timpul - şi inevitabile greutăţi materiale. Cei mai cunoscuţi clienţi ai lui erau brutarul Hendrick van Buyten şi tipograful Jacob Dissius, acesta din urmă fiind în posesia a 19 tablouri. Vermeer lucra şi ca expert în verificarea autenticităţii unor tablouri, devenind consilierul colecţionarilor de artă.
În ultimii ani ai vieţii, situaţia lui financiară se înrăutăţeşe, fiind obligat să facă multe împrumuturi şi să vândă din tablourile sale cu un preţ sub valoarea lor reală. O lovitură cruntă pentru artist este războiul, invazia armatelor regelui Franţei, Ludovic al XIV-lea, atrăgând după sine declinul economiei olandeze. În anul 1675, Vermeer se îmbolnăveşte brusc şi moare în decurs de câteva zile. Pe 15 decembrie 1675 este înmormântat în cripta familiei din Oude Kerk ("Biserica Veche") din Delft.
Primele sale tablouri - în comparaţie cu operele de mai târziu - au un format mai mare şi reprezintă scene religioase sau istorice. Vermeer pictează şi două tablouri cu vederi din oraşul său natal:" Vedere din Delft" (1660) şi "Străduţa" (1657-1658). O altă categorie o reprezintă tablourile pe teme aşa zise moralizatoare: "Proxeneta" (1656) şi "Fată dormind" (1657), probabil după consumul unei cantităţi exagerate de vin.
Cele mai multe tablouri cu fete tinere sau femei mature au un caracter narativ, în relaţie cu instrumente muzicale sau obiecte casnice. Unele dintre ele au caracterul unui portret, cum ar fi "Femeie citind o scrisoare la fereastră" (1657) sau "Fata cu un cercel de perlă" (1665), unul din cele mai cunoscute şi mai populare tablouri ale lui Vermeer. Forţa de expresie a acestei picturi, armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului.
Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează şi două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: "Alegoria credinţei" (1671) şi "Alegoria picturii" (sau "În atelier" - 1673). În "Alegoria picturii" este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte, simbol al înţelepciunii şi o mască - simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut din spate, păstrându-şi astfel anonimitatea. Ca model serveşte o femeie tânără, într-o rochie albă, cu o coroană de frunze pe cap, reprezentând probabil muza Clio, protectoarea istoriei.
Jan Vermeer a fost la timpul său un precursor al principiilor compoziţiilor configurative. Structura geometrică a tablourilor joacă un rol important. Folosirea efectelor de lumină dau impresia unor scene în aer liber, nefolosind niciodată tonuri închise în redarea umbrelor. Mult timp ignorat, Vermeer se bucură astăzi de mare popularitate, expoziţia retrospectivă din Haga (1995-1996) având 460.000 vizitatori în 14 săptămâni.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
