Personalitatea zilei de 26 octombrie: Dosoftei Barilă
Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei (n. 26 octombrie 1624, Suceava - d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva-Ucraina) a fost un cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet şi traducător. În 2005, Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt.
A învăţat la Iaşi, probabil la Colegiul întemeiat în 1640 la Mănăstirea "Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi, apoi la Şcoala Frăţiei Ortodoxe din Lvov, unde a făcut Studii umaniste şi de limbi. Cunoştea limba elenă, latina, slavona şi polona. Datorită relaţiilor sale cu patriarhul Moscovei şi cu Nicolae Milescu, aflat acolo, a adus din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu care a tipărit la Mitropolia din Iaşi, în româneşte, principalele cărţi liturgice, unele traduse de el însuşi. El a fost unul dintre ierarhii care au promovat introducerea limbii române în biserică.
Călugărit la Probota (cca. 1648), sub numele Dosoftei, a fost ales episcop la Huşi (1658-1660) şi Roman (1660-1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 şi 1675-1686). În toamna anului 1686, datorită evenimentelor politice din acea vreme, a fost dus în Polonia de oştile regelui Jan Sobieski, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.
A fost unul dintre cei mai mari cărturari din istoria română, fiind primul poet naţional, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală şi din cea istorică în româneşte, primul traducator al cărţilor de slujbă în româneşte în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente şi inscripţii, unul dintre primii cunoscători şi traducători din literatura patristică şi post patristică şi care a contribuit la formarea limbii literare româneşti. Ca monah la Probota, a tradus, pentru prima oară în româneşte, "Istoriile lui Herodot", "Cronograful lui Matei Cigalas", un Pateric grecesc, cartea "Mântuirea păcătoşilor" a lui Agapie Landos şi fragmente din "Viaţa şi minunile Sf. Vasile cel Nou".
Ca episcop de Roman, a revizuit traducerea "Vechiului Testament" făcută de Nicolae Milescu, care s-a tipărit la Bucureşti, în 1688. În timp ce se afla în exil în Polonia, a tradus introducerea (prologue) dramei "Erofili", scrisă de poetul cretan Gheorghe Hortatzis (începutul sec. XVII), inspirată, la rândul ei, din piesa "Orbecche" a italianului Giraldi, păstrată fragmentar (154 de versuri); începe acum şi traducerea "Dogmaticii Sf. loan Damaschinul" (se păstrează 4 capitole din cartea I).
La rugămintea patriarhului loachim al Moscovei şi a mitropolitului Varlaam lasinski al Kievului, a tradus din greceşte în slavo-rusă mai multe lucrări teologice: "Scrisorile Sfântului Ignatie Teoforul", "Constituţiile Sfinţilor Apostoli", "Istoria bisericească şi privire mistică a patriarhului Gherman I al Constantinopolului" (o explicare a Sf. Liturghii), "Dialog împotriva ereziilor, şi despre credinţe noastre", a lui Simeon al Tesalonicului, 40 de cuvântări (Mărgăritare) ale unor Sfinţi Părinţi (34 ale Sf. loan Gură de Aur). Tot atunci a alcătuit, în slavo-rusă, o culegere de texte patristice şi liturgice despre prefacerea Sfintelor Daruri.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
