Colţul Fermierului - Probleme ale păşunatului toamna
Pentru crescătorii de animale, prelungirea păşunatului până spre începutul iernii este avantajoasă, deoarece se economisesc nutreţurile administrate la iesle. Trebuie avute însă în vedere acele particularităţi care apar în a doua jumătate a toamnei: iarba este îmbătrânită şi mai puţin consumată de animale, vremea devine friguroasă şi nopţile sunt mai lungi. Păşunatul în ultima parte a toamnei trebuie astfel dirijat încât să se evite scăderea producţiilor animaliere şi degradarea stării fiziologice a animalelor. Pentru că nopţile sunt lungi şi dimineaţa păşunatul începe târziu, după dispariţia brumei, poate apărea efectul de "măcinare a stomacului în gol", foarte păgubitor pentru sănătatea animalelor. Trebuie respectate unele cerinţe ale păşunatului în această perioadă:
- animalele vor fi dirijate la păşunat pe porţiuni unde există iarbă suficientă şi de bună calitate;
- păşunatul se va face până seara târziu, chiar până la lăsarea întunericului, pentru ca animalele să fie sătule la începutul nopţii;
- dimineaţa devreme, dacă este brumă, până la începerea păşunatului, se va administra animalelor la iesle un tain de sfeclă sau dovleci tocaţi, iarbă cosită ori concentrate (uruială din porumb ori tărâţe);
- la locul de păşunat trebuie să existe sursă de apă pentru adăpatul animalelor şi adăpost pentru umbră sau ploi;
- în zilele friguroase sau cu ploi reci, de lungă durată, animalele vor fi reţinute la grajd şi furajate la iesle;
- animalele vor fi ferite să consume prune, mere, porumb crud, care le-ar putea îneca sau le-ar putea produce indigestii;
- nu se trimit la păşune animalele bolnave (se hrănesc la iesle), iar femelele, în ultima parte a gestaţiei, se trimit la păşunat în locuri mai apropiate.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l acum şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
