Personalitatea zilei de 6 octombrie: Petre Ţuţea
Petre Ţuţea (n. 6 octombrie 1902 - d. 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof şi economist român, membru al Mişcării Legionare. S-a născut în 6 octombrie 1902 în comuna Boteni, judeţul Muscel (azi judeţul Argeş) ca fiu al Anei Ţuţea, o ţărancă analfabetă şi fiu nelegitim al preotului ortodox Petre Bădescu care, rămas văduv, neputând să se recăsătorească, a avut o relaţie cu Ana. Tatăl său a murit în 1924, când Ţuţea avea 22 ani.
După absolvirea Şcolii primare din Boteni (1913), Ţuţea urmează între anii 1913-1917 cursurile gimnaziului "Dinicu Golescu" din Câmpulung Muscel. În 1917, în timpul războiului, şcolile funcţionau cu intermitenţă, profesorii erau mobilizaţi astfel că trei ani (1917-1920) Petre Ţuţea şi-i petrece la Boteni, în casa părintească. În 1920, la sugestia consăteanului şi colegului său, viitorul etnograf Ion Chelcea, se înscrie în clasa a V-a a liceului "Gh. Bariţ" din Cluj unde, în 1923, promovând ultimele două clase ale cursului superior (a VII-a şi a VIII-a, pe atunci) într-un singur an, absolvă liceul, îşi susţine examenul de bacalaureat, iar în toamna lui 1923 se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Cluj, unde obţine licenţa şi doctoratul în drept cu calificativul "Magna cum Laudae", cu o lucrare privind contenciosul administrativ.
În 1933, Petre Ţuţea a fost angajat prin concurs ca referent în Ministerul Industriei şi Comerţului (ulterior devenit Ministerul Economiei Naţionale), unde a avansat pînă la funcţia de director de studii, funcţia maximă pe care a deţinut-o în cariera de economist apoi, între martie 1933 şi decembrie 1934, a fost detaşat în Germania la Agenţia economică din Berlin (tot ca angajat al Ministerului Industriei şi Comerţului şi nu pentru studii la Universitatea Humboldt, unde ar fi fost trimis de către Alexandru Vaida-Voevod). Rechemat în Ministerul Economiei Naţionale, centrala Industrie şi Comerţ, Petre Ţuţea funcţionează aici până la data arestării - 12 aprilie 1948. Deşi doctor în Drept, se specializase în economie, conform vocaţiei sale reale.
După 6 septembrie 1940, conducerea Mişcării Legionare îi încredinţează lui Ţuţea funcţia de secretar general la Ministerul Economiei Naţionale şi, în această calitate, face parte din diverse delegaţii care au purtat negocieri economice la Berlin şi la Moscova. După Rebeliunea legionară este deţinut pentru scurtă vreme în lagărul de la Târgu Jiu, după care este eliberat şi repus în funcţie.
După 23 august 1944, continuă să lucreze în acelaşi minister, la Direcţia Încurajării Exportului, apoi funcţionar în Direcţia Studii şi Documentare, pentru ca în final să lucreze în Direcţia Acorduri, protejat de Lucreţiu Pătrăşcanu contra epurărilor succesive din aparatul de stat. Două săptămâni după destituirea lui Pătrăşcanu a fost arestat şi Ţuţea care, cu o întrerupere între 1953 şi 1956, va fi deţinut până în 1964. Eliberat din detenţie, în urma amnistiei din 1964, patru ani mai târziu, în primăvara lui 1968, lui Petre Ţuţea i se întocmeşte o "fişă personală" (în cadrul unui "Referat cu propuneri de avertizare a numitului Ţuţea Petre"): "Dar, fire de boem, dominat puternic de eul său, n-a acceptat să intre în câmpul muncii pe lângă faptul că nu este dispus <<să se bage slugă la dârloagă>> (sic!) autocaracterizându-se ca om <<inadaptabil la situaţia politică şi economică actuală>>".
În vârstă de 66 ani în 1968, Petre Ţuţea avea deja vârsta de pensionare, dar deţinuţilor politici nu li se recunoştea perioada de detenţie drept "vechime în muncă". Tot aici se propune: "a se aproba avertizarea numitului Ţuţea Petre de către organele noastre, fără audierea unor martori, deoarece poziţia sa duşmănoasă a fost semnalată de mai mulţi informatori". Până la sfârşitul vieţii a trăit extrem de modest, într-o garsonieră din apropierea Parcului Cişmigiu, ajutat de câţiva prieteni care obţinuseră un mic ajutor bănesc şi mâncare de la Casa Scriitorilor.
