Personalitatea zilei de 5 octombrie: Dinicu Golescu
Constantin Golescu (cunoscut sub numele de Dinicu Golescu, n. 7 februarie 1777 - d. 5 octombrie 1830) a fost un boier şi cărturar român, fiu al marelui ban din Ţara Românească Radu Golescu şi al Zoiţei Florescu. Dinicu Golescu s-a căsătorit cu Zoe Farfara în 1804. Din această căsătorie s-au născut Ana Golescu (1805-1878) Ştefan (1809-1874), Nicolae (1810-1877), Radu Golescu (1814-1882) şi Alexandru (1818-1873). Împreună cu fratele său mai mare, Iordache, a studiat la Academia grecească din Bucureşti. Participă, de asemenea alături de fratele său Iordache, la înfiinţarea unei societăţi literare secrete la Braşov, iar în 1825 în timpul călătoriei sale prin Europa a fost iniţiat în francmasonerie într-o lojă masonică din Elveţia; în acelaşi an, revenit din călătorie, începe să participe la lucrările unei loji bucureştene.
A fost ispravnic, hatman şi mare logofăt în Muntenia. A înfiinţat în 1826, pe moşia sa din Goleşti, o şcoală în care puteau învăţa gratuit (pe cheltuiala lui) tineri indiferent de categoria socială din care făceau parte. În 1826, Dinicu Golescu împreună cu Ion Heliade Rădulescu scot revista "Curierul românesc" care avea o orientare iluministă. În 1827, Dinicu Golescu împreună cu Ion Heliade Rădulescu pune bazele "Societăţii Literare" din Bucureşti. Şedinţele societăţii aveau loc în casele luxoase ale lui Dinicu Golescu, pe Podul Mogoşoaiei. În acelaşi an iniţiază apariţia primei reviste în limba română, "Fama Lipschii" (gazetă tipărită la Leipzig, în Germania, cu apariţie lunară).
Dintre scrierile sale, cea mai importantă este "Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti, făcută în anul 1824, 1825, 1826", tipărită la Buda, în 1826. Este primul jurnal de călătorie tipărit din literatura română. Notele sale de drum cuprind referiri critice la starea de înapoiere socială şi culturală a Ţării Româneşti. Sub raportul limbii literare, lucrarea lui Golescu oglindeşte trecerea de la limba română literară veche la limba română literară modernă.
