Personalitatea zilei de 24 august: Ferdinand I al României
Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen - d. 20 iulie 1927, Castelul Peleş, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naştere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prinţului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen şi al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei şi al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.
Ferdinand şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la reşedinţa familiei din Sigmaringen-Germania. În 1885 a terminat cursurile Şcolii de ofiţeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la Curtea Regală a Prusiei. Urmează apoi studii la Universitatea din Leipzig şi la Şcoala Superioară de Ştiinţe Politice şi Economice din Tübingen, pe care le-a absolvit în 1889.
Începând cu 1889 a devenit Principe de Coroană al Regatului României, în urma renunţării tatălui şi fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României. Din acest moment s-a stabilit în România, unde şi-a continuat cariera militară, având şi o serie de comenzi onorifice, ajungând până la gradul de general de corp de armată. S-a căsătorit la 29 decembrie 1892, la Sigmaringen, cu prinţesa Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha, nepoată a reginei Victoria, fiică a ducelui Albert de Edinburgh şi a marii ducese Maria Alexandrovna Romanov, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Ferdinand a devenit rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morţii unchiului său, regele Carol I. A condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzolern de către şeful acestei case, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.
La sfârşitul războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului naţional-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand s-a încoronat ca primul rege al României Mari. În anii care au urmat Primului Război Mondial România a cunoscut o serie de transformări profunde, în special prin aplicarea reformei agrare şi a votului universal. În anul 1925 izbucneşte "criza dinastică", provocată de renunţarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României şi să îl numească drept moştenitor regal pe fiul acestuia, Principele Mihai.
În virtutea poziţiilor sale în stat, a fost membru de onoare al Academiei Române din 1890, iar între 1914 şi 1927 a fost preşedintele de onoare al aceleiaşi instituţii.
Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927, în urma unui cancer galopant la colon. A fost înmormântat la Mănăstirea Curtea de Argeş. Succesorul său la tron a fost Principele Mihai, care a devenit al doilea rege al României Mari, sub numele de Mihai I, dar care, din cauza minoratului, a domnit sub regenţă.
