Personalitatea zilei de 23 august: Paul Everac
Paul Everac (n. 23 august 1924, Bucureşti - d. 18 octombrie 2011, Bucureşti) a fost unul dintre marii dramaturgi români. Paul Everac era de fapt pseudonimul lui Petre Constantinescu. Clasele primare şi liceul le-a făcut la Arad, unde părinţii săi erau profesori secundari. A urmat apoi Facultatea de Drept din Bucureşti, fiind în acelaşi timp angajat la ziarul "Curentul", iar mai apoi meditator. În 1948 a scris prima sa operă literară, poemul dramatic "Robinson", o căutare patetică de Dumnezeu. Urmează în interval de câţiva ani alte zece piese, în general reinterpretări şi parafraze de mituri cunoscute ca Oedip, Ifigenia, Ioan Botezătorul, Noe sau evenimente precum Revoluţia Franceză abordată dintr-un alt unghi, comentarii la Iuliu Cezar etc. În acest timp funcţionează în diferite locuri şi ipostaze ca muncitor agricol, cantaragiu de sfeclă, contabil, director de Casă de Economii, muzeograf, mai târziu jurisconsult şi apoi şef de protocol la Marea Adunare Naţională. Se însoară în 1951 cu o fată din judeţul Arad, fiică de învăţător, cu care are un băiat şi o fiică, iar de pe urma lor trei nepoţi.
Debutează literar cu proză scurtă spre sfârşitul deceniului 5, iar în 1959 apare cu patru piese de teatru reprezentate în Bucureşti şi provincie, din care trei ("Poarta", "Ferestre deschise" şi "Explozie întârziată") sunt comentate cu elogii de presa vremii. Urmează apoi alte producţii dramaturgice, promovate aproape anual ("Ochiul albastru", "Costache şi viaţa interioară", "Himera", "Ştafeta nevăzută", "Simple coincidenţe") care îl impun între numele cele mai circulante în opinia teatrală. Îi apare, de asemenea, microromanul "Don Juan din Grădina Icoanei" şi un volum de "Poeme discursive". Scrie în presa literară, la "Contemporanul", "România Literară", "Luceafărul", "Viaţa Românească", dar şi în presa zilei, la "Scânteia" şi altele. Urmează o nouă serie de piese precum "Camera de alături", "Paharul cu sifon", "Baletul electronic", "A cincea lebădă", "Ordinatorul", "Beţia Sfântă", "Salonul", "Cartea lui Ioviţă", toate de relativ succes, dar mai ales "Un fluture pe lampă", "Viaţa e ca un vagon", "Piatră la rinichi", care înregistrează mari recorduri de reprezentaţii şi audienţă la public. Scrie totodată pentru echipe de amatori circa 40 piese scurte, participând la concursuri unde repurtează foarte frecvent premiul I (cu "Logodna", "Cântec din fluier", "Câteva halbe cu rom", "Trepte", "Cadoul", "Urme pe zăpadă", "Iancu la Hălmagiu", "Autograful", "Dulapul" şi altele), piese din care unele sunt reluate şi în teatre profesioniste.
În 1997 a înfiinţat Fundaţia "Steaua Carpatină", în casa sa de vacanţă de la Podu Dâmboviţei, judeţul Argeş, prin care a desfăşurat mai multe manifestări culturale şi artistice. În 2008 i-a fost publicat volumul "Scrisori", cu epistole către personalităţi precum Ion Iliescu, Constantin Noica, Răzvan Theodorescu, Cristian Tudor Popescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, Corneliu Vadim Tudor, Florin Piersic, Marta Petreu, Gabriela Adameşteanu, Paul Goma, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, Augustin Buzura, Mona Muscă şi Dan Diaconescu. A fost tradus în limbi străine, jucat în Anglia, Polonia, fostul RDG, Ungaria. A fost autor de numeroase scenarii radiofonice şi TV ca şi de 5 scenarii de film realizate.
A fost ales în mai multe rânduri în Biroul de Conducere al Uniunii Scriitorilor din România şi a condus mulţi ani Secţia de Dramaturgie. A luat premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române, Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, Ministerului Culturii ş.a. A scos volume de eseuri şi proză satirică scurtă ("Şedinţa balerinelor", "Funigei peste Alpi"). După schimbarea de regim politic din decembrie 1989 i s-au tipărit trei volume de teatru incluzând zece piese noi, romanul "Câteva feluri de dragoste", volumul de nuvele "Câteva feluri de moarte", volumul de poezii “Poeme crepusculare”, eseuri social-politice ca "Reacţionarul" şi "Mai are România vreo şansă?", eseul filozofic "Breviar despre lume şi viaţă" şi mai multe volume de tablete între care "La poarta din dos a Europei". E încă activ în publicistică. Cele 40 piese încă nereprezentate constituie o treime din întreaga sa opera dramaturgică. A făcut şi regie de teatru. A condus Televiziunea Română (ianuarie 1993-ianuarie 1994) şi Institutul de Cultură din Veneţia. Nu a fost niciodată înregimentat într-un partid politic.
