Personalitatea zilei de 18 august: Alexandru Şerbănescu
Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu, cunoscut ca "Alecu", (n. 17 mai 1912, Coloneşti, jud. Olt, d. 18 august 1944, jud. Buzău) a fost un as al aviaţiei de vânătoare române în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Format iniţial ca vânător de munte, este atras de aviaţie, devenind întâi observator aerian, iar în 1941 pilot, zburând iniţial pe avionul IAR 80, iar ulterior pe Bf 109G. A participat la campaniile de la Stalingrad, Dniepropetrovsk şi Mariupol, unde a luptat alături de aviaţia germană împotriva aviaţiei URSS; a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploieşti, împotriva aviaţiei de bombardament americane. A fost comandantul Grupului 9 Vânătoare. A fost citat de două ori pe ordin de zi şi decorat cu numeroase ordine şi medalii. Numele eroului căpitan aviator Alexandru Şerbănescu îl poartă acum Baza 95 Aeriană Bacău.
În 10 august 1944 are loc un raid de bombardament la care iau parte peste 450 bombardiere şi escorta lor. Grupul cpt. Şerbănescu încearcă să li se opună cu 14 avioane, însă fără succes, având şi o pierdere, pe adj. maj. av. Ioan Panaite (8 victorii). În ultima perioadă căzuseră mulţi aviatori din grup, inclusiv cpt. av. Gheorghe Popescu Ciocănel (comandantul Escadrilei 57 Vânătoare, 9 victorii). Grupul mai număra doar 13 piloţi. Comandanţii grupurilor de vânătoare au fost convocaţi la Bucureşti, unde gen. Gheorghe Vasiliu, comandantul Regiunii 1 Aeriene, în prezenţa generalului german Alfred Gerstenberg, le reproşează "ineficienţa mult lăudaţilor săi piloţi", acuzaţie nemeritată de laşitate, care îl afectează profund. Totuşi, superiorii îşi dau seama de şansele reduse în luptă şi vânătorilor li se ordonă să nu angajeze lupta decât în formaţii de putere comparabilă. Practic, li se recomandă să evite lupta, recomandare cu care Şerbănescu nu este de acord şi spune că el personal va lupta, la nevoie singur, declarând, după amintirile lui T. Greceanu: "Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca-n sat fără câini şi s-o pustiească. (...) Nu se va putea spune că în România nu a ieşit niciun român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia".
În 18 august are loc un alt raid de bombardament la care participă 370 bombardiere, împreună cu escorta lor, în total în jur de 800 avioane. Piloţii Grupului 9 Vânătoare se pregătesc. Cei 13 decolează, intenţionând să se alăture celor 12 aviatori din Grupul 7 Vânătoare şi a încă 24 din Luftwaffe. Pe drum, unul din avioane are o defecţiune şi se întoarce, rămânând 12. În dreptul Braşovului întâlnesc o patrulă de Mustanguri, cu care angajează lupta. În ajutorul lor vin alte 16 Mustanguri, iar lupta se duce la înălţimea de cca. 8.000 m, unde Mustangurile sunt superioare. Cei 12 sunt copleşiţi, iar Şerbănescu, căruia se pare că nu-i funcţiona radioul, neputând fi avertizat, este lovit şi cade în valea Buzăului. Este căutat de coechipierul său, Dobran, cu ajutorul unui avion Fieseler Storch şi găsit lângă Ruşavăţ. Fiind cunoscut şi iubit de contemporani, moartea sa a fost considerată una din cele mai grele pierderi pentru aviaţia românească de vânătoare. În jurnalul său, Ion Dobran nota în data de 18 august 1944: "Sunt dezorientat şi am sufletul greu. A căzut o stea! A căzut din înălţimi un titan fulgerat. A fost de ajuns străfulgerarea unei clipe pentru a se scrie un destin".
Este înmormântat cu onoruri militare în data de 22 august 1944, la înmormântare participând atât un detaşament român, cât şi unul german. Comandantul său, gen. de escadră Emanoil Ionescu, l-a caracterizat astfel: "Caracter integru, perfect, loial, un distins patriot, în luptă a dat dovadă de mult curaj, calm şi sânge rece, dispreţuind moartea, insuflând şi altora spiritul de sacrificiu, precum şi încrederea în material, în ştiinţa şi arta de a-l întrebuinţa. A avut cea mai frumoasă activitate de război, totalizând 590 misiuni de luptă, 235 lupte aeriene, 47 avioane doborâte. A ştiut să-şi conducă Grupul cu cele mai mici pierderi". După moartea sa, în data de 19 august, comandorul George Miclescu, comandantul Sectorului 2 Vânătoare, a retras toate grupurile de vânătoare, orice rezistenţă în faţa bombardamentelor americane încetând. Tot în data de 19 august a fost şi ultimul raid de bombardament american, însă cu forţe mult reduse.
