Personalitatea zilei de 10 august: Panait Istrati
Panait Istrati (numele la naştere: Gherasim Istrati, n. 10 august 1884 Brăila - d. 16 aprilie 1935, Bucureşti) a fost un scriitor român de limbă română şi franceză. A fost fiul nelegitim al unei spălătorese, Joiţa Istrate şi al unui contrabandist, Gherasim Valsamis, grec chefalonit. A copilărit în Baldovineşti, a terminat şase ani de şcoală primară, doi fiind nevoit să-i repete. Ca şi Maxim Gorki, scriitorul rus şi apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, şi-a câştigat existenţa ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar şi al unui vânzător ambulant. O vreme a fost şi cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite oraşe: Bucureşti, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris şi Lausanne.
Primele încercări literare datează din 1906, cu preponderenţă făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul "Hotel Regina" în revista "România muncitoare". Între 1910-1912 îşi publică, în aceeaşi revistă, primele povestiri: "Mântuitorul", "Calul lui Bălan", "Familia noastră", "1 Mai". Colaborează şi la alte ziare: "Viaţa socială", "Dimineaţa", "Adevărul" etc. Se apropie de cercurile socialiste.
Trăind în sărăcie, bolnav şi singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat şi îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea "Chira Chiralina" a fost publicată în 1923 cu o prefaţă semnată chiar de Romain Rolland. A publicat romanele: Ciulinii Bărăganului, Les Récits d'Adrien Zograffi ("Povestile lui Adrian Zograffi").
Nicolae Iorga nu l-a apreciat deloc pe Panait Istrati. Într-un interviu luat de Ioan Massoff şi apărut în ziarul "Rampa" din 12 noiembrie 1924, Iorga declara: "Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis <<Kyra Kyralina>> cu dedicaţie. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i găsesc absolut nicio calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean".
În 1927 a vizitat Moscova şi Kievul (şi a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În Rusia îl ]ntâlneşte pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menţiona mai târziu în romanul său "Zorba Grecul"). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspiraţie a operei "Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus" (tradusă în limba engleză sub titlul "The Confession of a Loser"), în care denunţă abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic şi a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Antologia "Vers l'autre flamme" cuprinde nu doar textul "Spovedania unui învins" a lui Istrati, ci şi alte scrieri, căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. Publicarea cărţii va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă (unii din amicii săi comunişti considerându-l fascist).
În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică în 1933 eseul "L'Homme qui n’adhère à rien", în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Chintesenţa acestui eseu îi atrage vehemente contestări. A fost tratat de TBC în Franţa la Nisa şi apoi a revenit la Bucureşti. Izolat, singur şi bolnav de tuberculoză, a murit la Sanatoriul Filaret. Monumentul de la mormântul său a fost realizat de către Miliţa Petraşcu. Prozele şi romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ţinuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase şi religii şi diverse oraşele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieţii. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză şi română, a fost tradusă în peste 30 limbi.
