Personalitatea zilei de 27 iulie: Ludovico Sforza
Ludovico Maria Sforza (de asemenea cunoscut sub numele de Ludovico il Moro; 27 iulie 1452 - 27 mai 1508), a fost Duce de Milano din 1489 până în 1500. Membru al familiei Sforza, el a fost al doilea fiu al lui Francesco Sforza. A fost renumit ca patron al lui Leonardo da Vinci şi a altor artişti şi în timpul domniei lui a avut loc etapa cea mai productivă a Renaşterii milaneze. El este, probabil, cel mai bine cunoscut ca omul care a comandat "Cina cea de Taină".
A fost al doilea fiu al lui Francesco I Sforza şi a Biancăi Maria Visconti. Educaţia lui nu a fost limitată la studiul limbilor clasice. Sub tutela umanistului Francesco Filelfo, Ludovico a primit lecţii de pictură, sculptură, litere, dar a învăţat şi metode de guvernare şi de război. Mai târziu, el l-a ajutat pe Leonardo la pictura cu pasteluri. Când a murit tatăl său în 1466, a fost succedat de Galeazzo Maria, fiul său cel mare, fratele lui Ludovico. Galeazzo a domnit până la asasinarea lui, în 1476, lăsând tronul fiului său în vârstă de şapte ani, Gian Galeazzo Sforza. A urmat o luptă amară pentru regenţă între mama băiatului, Bona de Savoia şi Ludovico, care în 1481 a preluat controlul asupra guvernului din Milano, în ciuda încercărilor de a-l ţine departe de putere. Pentru următorii, 13 ani el a controlat Milano în calitate de regent.
În ianuarie 1491, el s-a căsătorit cu fiica cea mică a lui Ercole I d'Este, Beatrice d'Este (1475-1497). Fratele Beatricei, Alfonso d'Este, s-a căsătorit cu Anna Sforza, nepoata lui Ludovico. Leonardo da Vinci a orchestrat ceremonia de nuntă. Prinţesa în vârstă de 15 ani a fermecat repede curtea milaneză cu pofta ei de viaţă, râsul şi chiar extravaganţele sale. Ea a făcut din castelul Sforza centrul unor festivaluri şi baluri somptuoase. Îi plăcea compania filosofilor, a poeţilor, diplomaţilor şi militarilor. Beatrice avea gusturi bune şi se spune că sub influenţa ei, patronajul soţului ei faţă de artişti a devenit mai selectiv şi Leonardo da Vinci şi Donato Bramante au fost angajaţi la curte. Ea avea să devină mama lui Maximilian Sforza şi a lui Francesco II Sforza, viitori Duci de Milano.
Înainte şi pe toată durata căsătoriei sale, Ludovico este cunoscut pentru a fi avut amante. Bernardina de Corradis a fost amanta lui din tinereţe care i-a dăruit o fiică, Bianca Giovanna. Copilul a fost legitimat şi mai târziu s-a căsătorit cu Galeazzo Sanseverino, în 1496. O altă favorită, Cecilia Gallerani, i-a născut un fiu numit Cesare, la 3 mai 1491, în acelaşi an în care s-a căsătorit cu Beatrice d'Este. Gallerani este identificată ca subiect al lucrării lui Leonardo da Vinci, Dama cu hermină - hermina era animalul heraldic al lui Ludovico il Moro. O altă metresă a fost Lucrezia Crivelli, care i-a născut un alt fiu nelegitim, Giovanni Paolo, născut în anul decesului Beatricei. Ludovico a avut al treilea fiu nelegitim, numit Sforza, care s-a născut în jurul anului 1484 şi a murit la vârsta de 3 ani; mama copilului este necunoscută.
În 1494, noul rege napolitan Alfonso s-a aliat cu Papa Alexandru al VI-lea, lucru care a reprezentat o ameninţare pentru Milano. Ludovico a decis să se apere folosind ca aliată Franţa, pe atunci condusă de puternicul Carol al VIII-lea. El a permis trupelor franceze să treacă prin Milano, astfel încât acestea ar fi putut ataca Napoli. Cu toate acestea, ambiţia lui Carol nu s-a mulţumit cu Napoli, ci şi-a dorit şi Milano. Regretând amarnic decizia sa, Ludovico a intrat apoi într-o alianţă cu Maximilian I, Împărat Romano-German, oferindu-i în căsătorie pe nepoata lui, Bianca Sforza şi de a primi, în schimb, investitură imperială a ducatului şi aderarea la alianţa împotriva Franţei. Gian Galeazzo, nepotul lui, a murit în condiţii suspecte în 1495 şi Ludovico şi-a asumat titlul ducal şi a primit coroana ducală de la nobilii milanezi la 22 octombrie. La 3 ianuarie 1497, ca urmare a unei naşteri dificile, soţia lui, Beatrice, a murit. Ludovico a fost de neconsolat şi întreaga curte a purtat doliu.
