Personalitatea zilei de 21 iulie: Ernest Hemingway
Ernest Miller Hemingway (n. 21 iulie 1899, Oak Park, Illinois, SUA - d. 2 iulie 1961, Ketchum, Idaho, SUA) a fost un romancier, nuvelist, prozator, reporter de război, laureat al Premiului Pulitzer în 1953, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1954, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori americani din întreaga lume. Opera sa are ca sursă o experienţă de viaţă profundă şi originală şi relatează, conform concepţiei scriitorului, "lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu", într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice şi susţinută de un ton colocvial.
A fost cel de-al doilea copil al cuplului Clarence Edmonds Hemingway şi Grace Hemingway. Clarence era medic şi avea un cabinet particular. Fiului său i-a dat numele Ernest după bunicul mamei sale, Ernest Hall. Familia Hemingway a mai avut şi alţi copii după naşterea lui Ernest. Ernest se afla în concurenţă cu sora lui mai mare, Marcelline, care se născuse cu un an înaintea lui. Grace îşi dorise ca al doilea copil să fie tot fată, dar pentru că nu a fost aşa, şi-a îndreptat întreaga afecţiune spre sora mai mare a lui Ernest, Marcelline. Mai târziu, Ernest Hemingway îşi aminteşte faptul că, prentru a atrage atenţia mamei sale, începuse încă de mic să folosească un limbaj necuviincios şi jignitor. Pe când avea doi ani, într-o vară, tatăl său îl ia pentru prima oară la pescuit în regiunea Wallon Lake, unde avea o casă de vacanţă. Micuţul Ernest prinde cel mai mare peşte şi reuşeşte chiar să-l aducă singur la mal. După acest episod, pescuitul va rămâne pasiunea lui pentru tot restul vieţii. După terminarea şcolii secundare nu-şi continuă studiile, ci pleacă în oraşul Kansas City, unde se angajează reporter la ziarul "Kansas City Star". De aici, în 1918, se înrolează ca voluntar în formaţiile auxiliare ale Crucii Roşii americane şi e repartizat într-o unitate de ambulanţe care acţiona pe frontul din Italia. E rănit de explozia unui obuz în apropiere de Fossalta di Piave şi e distins cu decoraţiile italiene "Medalia d'Argento al Valore Militare" şi "Croce al Merito di Guerra".
În calitatea sa de reporter de război, atât în Primul Război Mondial (1917-1918), cât şi în Al Doilea Război Mondial (1939-1945), dar şi în Războiul civil spaniol (1936-1939), autor de povestiri, nuvelist şi romancier, Ernest Hemingway impresionează prin utilizarea unui număr minim de mijloace stilistice şi artistice în obţinerea unui impact emoţional şi imaginativ maxim asupra cititorului. Din acest punct de vedere, unii critici literari îl consideră un exponent al minimalismului în literatură, deşi Hemingway nu a gândit niciodată opera sa în aceşti termeni. Întreaga operă a lui Hemingway are un puternic caracter autobiografic, fiind dominată de conflicte emoţionale puternice. Începând cu romanele pline de exuberanţă tinerească "The Torrents of Spring", "The Sun Also Rises" şi "A Farewell to Arms", continuând cu solidele "Green Hills of Africa", "Winner Takes Nothing" şi "To Have and Have Not" şi culminând cu complexele "Pentru cine bat clopotele", "Across the River and into the Trees" şi "The Old Man and the Sea", traiectoria operei lui Hemingway este un continuu crescendo al aceloraşi teme etern umane: naştere, moarte, viaţă, neant, luptă, cedare, fidelitate, trădare. În perioada de stagnare, Hemingway a reuşit să creeze cadrul pentru mai multe romane noi, însă acestea nu s-au transformat niciodată în lucrări complete. A lăsat deoparte aceste lucrări nereuşite şi a început să scrie povestea unui bătrân pescar din Cuba.
În luna octombrie a anului 1954, Ernest Hemingway a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Hemingway se simţea slăbit şi, în consecinţă, se afla în incapacitatea de a participa la ceremonia de decernare a premiilor. Un diplomat american din Suedia a fost prezent la această ceremonie în numele lui Hemingway. Textul discursului de primire pe care diplomatul american l-a citit în numele său era acesta: "Stimaţi membri ai Academiei Suedeze, doamnelor şi domnilor, neavând priceperea şi dezinvoltura pentru a susţine un discurs, nici cunoştinţe de oratorie sau de retorică necesare, doresc să mulţumesc organizatorilor pentru generozitatea lui Alfred Nobel de a oferi acest premiu. Niciun autor care îi cunoşte pe marii scriitori ce nu au primit acest premiu nu îl poate accepta decât cu modestie. Nu este necesar să îi menţionez pe aceşti scriitori. Fiecare dintre cei prezenţi aici îşi poate contura propria sa listă, după cunoştinţele şi conştiinţa sa. Într-o scriere, lucrurile nu pot fi desluşite imediat, şi autorul este norocos dacă se întâmplă aşa în cele din urmă însă, ele devin destul de clare, atât prin ele însele, cât şi datorită gradului de alchimie pe care autorul îl deţine, îl va fi suferit sau îl va fi uitat. Scrisul presupune o viaţă solitară. [...] Am vorbit prea mult pentru un scriitor. Un scriitor trebuie să scrie ceea ce vrea să spună şi nu să vorbească despre asta. Încă o dată, vă mulţumesc!"
