Personalitatea zilei de 18 iulie: Regina Maria a României
Maria a României (n. 29 octombrie 1875, Eastwell Park, Kent, Anglia - d. 18 iulie 1938, Castelul Pelişor-Sinaia, Regatul României) a fost principesă de coroană şi a doua regină a României, în calitate de soţie a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Maria, născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha, a fost mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Părinţii săi au fost Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg şi Gotha, duce de Edinburgh, iar mama - Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.
Maria şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la reşedinţa familiei din Eastwell Park, comitatul Kent. S-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, principele moştenitor al tronului României, încercând încă de la început şi reuşind să se integreze naţiunii care o adoptase ca principesă şi, începând din 1914, ca regină. A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România şi Marea Britanie, dovedind reale calităţi diplomatice în susţinerea şi apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale şi a susţinut alianţa cu Antanta, în vederea susţinerii de către aceasta a realizării statului naţional român. Pe timpul războiului şi-a însoţit soţul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor "mama răniţilor".
În perioada Conferinţei de Pace de la Paris (1919), dar şi după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922), a participat la o campanie diplomatică pentru recunoaşterea internaţională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu preşedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, preşedintele Franţei, Georges Clemenceau sau cu reprezentanţii de marcă ai mass-media europeană. După moartea lui Ferdinand şi venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reuşit îndepărtarea reginei Maria din viaţa politică, obligând-o practic să trăiască într-un soi de exil intern la reşedinţele sale de la Balcic şi Bran. În ultimii doi ani de viaţă, bolnavă fiind, s-a tratat la diferite sanatorii din Europa, revenind în ţară în vara lui 1938, murind la reşedinţa sa de la Pelişor.
A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeş, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reşedinţei din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran. Regina Maria a fost o iubitoare şi o colecţionară de artă, susţinând o serie personalităţi artistice şi literare cu burse şi bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum şi a unor poveşti şi versuri pentru copii. Personalitate complexă şi puternică, regina Maria a fost supusă unor campanii denigratoare sistematice, cele mai cunoscute fiind cele orchestrate de Puterile Centrale în Primul Război Mondial şi autorităţile comuniste, în primii ani după Al Doilea Război Mondial, campanii ale căror reminiscenţe mai pot fi întâlnite şi astăzi.
Constantin Argetoianu, unul din criticii constanţi şi nemiloşi ai reginei, este şi cel care reuşeşte să sintetizeze în câteva cuvinte rolul reginei Maria şi locul pe care ea îl merită în istorie: "Oricâte greşeli va fi comis regina Maria, înainte şi după război, războiul rămâne pagina ei, pagină cu care se poate făli, pagină care se va aşeza în istorie la loc de cinste. O găsim în tranşee printre combatanţi în rândurile înaintate, o găsim în spitale şi în toate posturile sanitare printre răniţi şi bolnavi. O găsim de faţă la toate adunările care încercau să facă puţin bine. Nu a cunoscut frica de gloanţe şi de bombe, cum nu a cunoscut teama şi scârba de molimă sau nerăbdarea faţă de eforturile aşa de des inutile, provocate de dorinţa ei de mai bine. Regina Maria şi-a îndeplinit datoria pe toate fronturile activităţilor sale, dar mai presus de toate pe acela al încurajării şi ridicării moralului acelora care o înconjurau şi care au trebuit să decidă, în cele mai tragice momente, soarta ţării şi a poporului său. Se poate afirma că, în răstimpul pribegiei noastre în Moldova, regina Maria a întrupat aspiraţiile cele mai înalte ale conştiinţei româneşti. Prin modul cum a influenţat în 1916 intrarea României în război şi, din nou, în 1918, când aproape numai datorită ei, regele Ferdinand nu a ratificat dezastruoasa pace de la Bucureşti, regina s-a aşezat ca ctitoriţă a României întregite şi ca una din cele mai mari figuri ale istoriei noastre naţionale". (Constantin Argetoianu, "Pentru cei de mâine: Amintiri din vremea celor de ieri")
