Personalitatea zilei de 15 iulie: Costin D. Neniţescu
Costin D. Neniţescu (în publicaţiile ştiinţifice Nenitzescu; n. 15 iulie 1902, Bucureşti - d. 29 iulie 1970, Buşteni), a fost un chimist român, fondatorul şi promotorul unor ramuri noi ale chimiei din România şi un membru al Academiei Române. Fiul lui Dimitrie S. Neniţescu, doctor în drept şi ştiinţe politice, avocat, secretar general al Ministerului de Interne, director al Băncii Naţionale Române, deputat, fruntaş al Partidului Conservator şi ministru al Industriei şi Comerţului (1910-1912). A fost căsătorit de două ori, prima dată cu Ana Santer şi a doua oară cu Ecaterina Ciorănescu (1909-2000). Ecaterina Ciorănescu a fost prima femeie asistent la Catedra de Chimie Organică de la Politehnica din Bucureşti. I-a fost elevă, asistentă, doctorandă şi soţie. L-a susţinut în munca sa ştiinţifică.
Începe în 1920 studiul chimiei la ETH - Zurich, fiind profund impresionat de cursurile lui Peter Debye şi Hermann Staudinger. E fascinat de lucrările lui Hans Fischer şi se mută în 1922 în München, unde îşi termină studiile în 1925 cu doctoratul condus de mentorul său ştiinţific. În timpul pregătirii tezei de doctorat realizează, fară a colabora cu Fischer, o sinteză originală a indolului. Era unul din elevii preferaţi a lui Fischer. La începutul carierei avea o cameră de lucru de câţiva metri patraţi, de unde a pornit cu entuziasm la crearea unui laborator.
Se întoarce în ţară, unde între anii 1925 şi 1935 este profesor la Universitatea din Bucureşti şi predă cursurile de chimie organică şi chimie generală. În 1928, la 26 ani, publică prima ediţie din cele două tratate, "Chimie organică" şi "Chimie generală". Peste 40 generaţii au învăţat şi încă învaţă după aceste cărţi, acum singurele de specialitate în limba română care se ridică la nivel occidental (nu s-a mai publicat nimic asemănător în ultimii 24 ani). Tratatul de chimie organică a fost publicat în 8 ediţii, prima având un singur volum, restul două. Unele au fost traduse în limbi străine. Aceste lucrări ne arată forţa de anticipare cu totul remarcabilă a autorului. A intuit una din cele mai importante direcţii de dezvoltare a chimiei organice şi a adus contribuţii de bază. Două exemple ar fi: chimia reacţiilor care decurg prin ioni de carboniu şi problema ciclobutadienei. De asemenea, a publicat "Manualul inginerului chimist" şi manuale de liceu. Este ales ca membru al Academiei Române şi al altor academii din străinătate (Germania, Cehoslovacia, Ungaria şi Polonia). Primeşte numeroase premii, dintre care medalia “A.W. von Hofmann“, una dintre cele mai prestigioase medalii ştiinţifice. A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1935 şi membru titular începând cu 20 decembrie 1936. Ca om, a fost o persoană deosebită. Deşi părea aspru şi sever, era generos şi cu o inimă caldă. Îi plăceau munţii, drumurile de munte abrupte şi înguste, cum ar fi Caraimanul sau zona Bâlea. Curajul era o caracteristică a sa. Politica nu se regăsea în preocupările sale. Neniţescu nu era în relaţii bune cu regimul comunist.
Rezultatele muncii lui Costin Neniţescu se văd în cele 262 articole originale şi 21 brevete. În anii 1970, lucrările sale au numărat 1.000 de citări. În ziua de azi, Chemistry Citation Index numără mai mult de 20 citări pe an. A fost pentru scurt timp decan al Facultăţii de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii Bucureşti. În onoarea maestrului, Facultatea de Chimie Industrială organizează în fiecare an Concursul Naţional de Chimie "C.D. Neniţescu".
