Colţul micului fermier - Seceta şi urmările ei
Seceta este fenomenul atmosferic ce se caracterizează prin lipsa precipitaţiilor o perioadă mai lungă de timp. Ea se poate manifesta în toate anotimpurile, inclusiv pe timp de iarnă. Atunci se vorbeşte despre "ierni uscate". Dar prezenţa secetei se face mai mult simţită pe timpul verilor călduroase, în cazul în care nu cad suficiente ploi abundente. Vremea secetoasă din perioada primăvară-vară produce serioase prejudicii agriculturii şi populaţiei. Acestea se resimt în special în oraşe unde, pe timp de caniculă, locuitorii suferă de pe urma disconfortului psihic şi fizic, precum şi din cauza unor suferinţe severe precum ameţelile, leşinurile sau tulburările cardio-vasculare ori respiratorii.
Pentru cultivarea plantelor şi pentru agricultură, în general, seceta poate fi foarte păgubitoare, deoarece determină diminuarea serioasă a recoltelor sau chiar compromiterea totală a acestora. Seceta apare atunci când regimul de precipitaţii este anormal, în sensul că suma celor anuale este sub medie, iar repartiţia lor nu este corespunzătoare cu fazele de vegetaţie în care plantele au cea mai mare nevoie de apă. Soarele arzător şi vânturile frecvente accentuează caracterul secetos al vremii.
Există două tipuri de secetă: atmosferică şi a solului (pedologică). Ambele forme sunt la fel de periculoase, mai ales când acţiunea lor este concomitentă.
Seceta atmosferică se manifestă atunci când aerul este cald şi uscat, generând un dezechilibru fiziologic între cantitatea de apă eliminată prin frunze şi cea absorbită prin sistemul radicular al plantelor. Seceta pedologică se caracterizează prin faptul că solul nu mai poate furniza apă plantelor sau livrează lichidul vital în cantităţi insuficiente.
Lupta contra secetei se poate duce cu succes prin câteva măsuri agro-tehnice aplicate cu profesionalism la timpul potrivit, cum ar fi:
- arăturile făcute la timp şi având o adâncime suficientă pentru captarea apei din sol;
- cultivarea speciilor, soiurilor şi hibrizilor de plante rezistente la secetă;
- semănatul culturilor în timpul optim, fără întârziere - pentru a evita pericolul de a fi surprinse de secetă;
- combaterea buruienilor prin erbicidat şi prăşit;
- distrugerea crustei de la suprafaţa solului prin prăşit şi grăpat, pentru a se împiedica evaporarea apei din sol;
- folosirea în cantităţi echilibrate a îngrăşămintelor naturale (gunoi de grajd), dar şi chimice - potrivit recomandărilor specialiştilor;
- aplicarea irigaţiei înainte ca plantele să înceapă să se ofilească.
