Frumusețea și bogăția spirituală a monumentelor istorice din comuna Mușătești
Comuna este formată din satele Bolovănești, Costești-Vâlsan, Mușătești, Prosia, Robaia, Stroești, Valea Faurului, Valea lui Maș, Valea Muscelului și Vâlsănești (reședința).
La sfârșitul secolului al XIX-lea, făcea parte din plasa Argeș a județului Argeș și era formată din satele Mușătești, Prosica, Robaia și Valea lui Maș, având în total 1.397 de locuitori. Acolo existau două biserici (una de mir și una monastică, a schitului Robaia), și două școli primare (una de băieți și una de fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau și comunele Costești-Stroești și Vâlsănești. Costești-Stroești cuprindea cele două sate eponime, și avea 1.679 de locuitori, două biserici și două școli primare.
Comuna Vâlsănești cuprindea satele Valea Faurului și Vâlsănești și avea o biserică și o școală mixtă. În anul 1925 se consemnează comunele în aceeași plasă. Comuna avea 1.696 de locuitori în satele Mușătești, Robaia și Valea lui Maș și în cătunele Bolovănești și Prosia. Costești-Stroești se numea Stroești și avea 2.266 de locuitori în satele Costești, Stroești și Valea Muscelului, iar Vâlsănești avea aceeași alcătuire și 1.078 de locuitori. În 1931, ele au fost comasate într-o comună unică, cu numele Mușătești și cu reședința la Vâlsănești.
În 1950 au fost arondate raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș. În 1968, au revenit la județul Argeș, reînființat. În Mușătești se află două monumente istorice de arhitectură de interes național: biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (1727) din Valea Faurului și schitul Robaia, ansamblul cuprinzând biserica „Sfântul Gheorghe” (1644, reconstruită în 1996–2007), stăreția (1935), zidul de incintă și turnul-clopotniță (secolele al XVII-lea–al XIX-lea).
Șase obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Argeș ca monumente de interes local, toate clasificate ca monumente de arhitectură: Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (începutul secolului al XIX-lea) din satul Robaia, biserica „Sfântul Nicolae” (1804) din Costești-Vâlsan; ateneul popular (1920) din Mușătești, biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1840) și casele Ban (1820) și Onițoiu (1920), toate trei din satul Vâlsănești.
