Europa profundă. Conservarea identitară a națiunilor

Institutul de Studii Politice Conservatoare ''Mihai Eminescu'' al partidului AUR a organizat la Palatul Parlamentului, în data de 12 noiembrie 2022, conferința internațională ''Acea Europă în care credem''. Scopul conferinței a constat în armonizarea unei viziuni conservatoare asupra dezvoltării Europei. Conferința suveraniștilor europeni, organizată la București de Alianța pentru Unirea Românilor - AUR, a fost un succes remarcabil! Lideri și reprezentanți ai celor mai importante partide conservatoare din Europa și Israel au reafirmat credința comună într-un viitor al statelor suverane, eliberate de sub dictatura unei birocrații de esență neomarxistă!
Redăm în continuare intervenția domnului Mircia Chelaru, prof. univ. dr. gen. (r.) – deputat AUR, fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române – ROMÂNIA - ”Europa Profundă”, din cadrul conferinței internaționale ''Acea Europă în care credem'' din data de 12 noiembrie 2022.

EUROPA PROFUNDĂ. CONSERVAREA IDENTITARĂ A NAȚIUNILOR

”Lăsaţi Europa să fie o familie a naţiunilor, înţelegând-se reciproc mai bine, făcând mai mult împreună însă bucurându-se de identitatea noastră naţională nu mai puţin decât de strădania noastră comună europeană”. Margaret Thatcher, 1998.

Distinsă și nobilă audiență
Excelențele voastre, oaspeți de bună credință.
Iubiți compatrioți, de aici și de pretutindeni.

Trăiesc cu sinceritate onorabilitatea de a conferenția în prezența domniilor voastre înțelegând pe deplin și cu gravitate circumstanțele istorice pe care le trăim.
Ați ales să fiți azi aici la chemarea ALIANȚEI ca o recunoaștere a necesităților pe care le reclamă NAȚIUNILE EUROPENE, pentru a afirma calificat și cu fermitate ceea ce NU VREM SĂ DEVENIM.
Aduc laudă și mulțumire organizatorilor care au îndrăznit să mai spargă încă un clișeu al denigratorilor de serviciu. Le spun și cu această ocazie selectă că nu suntem nici pe departe o mișcare negaționistă a tot și toate, cum încearcă unii să ne eticheteze, nici nu practicăm un paseism retrograd, cu atât mai puțin un protocronism exclusivist conservator.

Suntem împreună, spre nedumeririle lor frisonate, pentru a ne afirma fără dubitabilitate dreptul la propria alegere, la practicarea legilor firești izvorâte din dreptul natural.
Suntem împreună pentru a combate sever dezumanizarea omului, desacralizarea spirituală dar mai ales pentru a salvgarda existența civilizației europenilor.
Dragii mei, VOI care, acum mă ascultați!
EUROPA PROFUNDĂ este izvorul continuu al civilizației universale, în întregul său.
EUROPA PROFUNDĂ este numitorul comun al valorilor etice și spirituale care a început cu o civilizație mediteraneană fondatoare și a continuat până azi cu una continental-atlantică exploziv-creatoare.
Europa nu este doar un continent pe care trăiesc organizat popoarele sale.
Ea este Casa noastră comună pe care trebuie să o îngrijim și să o apărăm.
Da, să o apărăm de falsul istoric, de falsul deveniri ei, de vraja morganică a progresismului trans-social și de ce nu, chiar trans-uman.
EUROPA PROFUNDĂ este conservatoarea bunului simț și al decenței umane recunoscându-se în rădăcinile filosofice antice dar mai cu seamă afirmându-și devenirea sa creștină.

EUROPA PROFUNDĂ și mereu creatoare a avut mereu tendința către Măreție prin încununarea virtuților clasice chiar dacă această tentație a dus la confruntări violente pentru supremație. Dar tocmai din aceste coliziuni s-au născut conștiința coeziunii și nevoii de unitate. Din suferințele sale s-a încropit conștiința drepturilor inalienabile ale ființei umane, astăzi adoptate ca o religie globală.
EUROPA PROFUNDĂ nu vine din perfecțiune ci dintr-o continuă căutare a acesteia. Existența noastră în marea familie reunită în jurul valorilor comune este un proiect continuu, procesual și organic în dinamică ascendentă, și nu o moștenire osificată. Abordăm conturul prezentului cu respect pentru renovare dar cu deplină loialitate față de cele mai proeminente și amprentate tradiții.
EUROPA PROFUNDĂ este un proiect comun al europenilor, o rezidire a principiilor originare pentru că adevărata Europă este și va fi o comunitate de națiuni capabile de înțelegere și cooperare pozitivă.

EUROPA PROFUNDĂ se trezește și începe a fi pregătită pentru recuperarea identității sale unice. Lupta noastră trebuie concentrată pe demascarea falsităților pe care le invocam la început. Falsa democrație, libertatea mimată, individualismul, izolarea, rătăcirea și smintirea publică, supra-normarea și reaua credință a legiuitorilor, cultura refuzului și mitul multiculturalismului sunt tot atâtea ținte de combatere prin elitele noastre cu angajare asumată. Toate aceste provocări trebuie să-și găsească răspunsul prin soluții aplicabile. Există această șansă prin declanșarea unei opere concertate de înnoire a respectului ferm pentru realitate. Iar realitatea de care vorbesc nu poate veni decât prin abordarea adevărului dincolo de orice constrângeri, încriminări sau excluziuni civile! Doar libertatea de expresie a gândului și demascarea minciunii prin fermitate lingvistică decentă poate conserva nimbul Europei Noastre.

EUROPA PROFUNDĂ însă, nu se poate regenera din națiuni zdrențuite de uraganul globalismului, mai ales de pan-ideologia progresismului demolator.
În lumea post-statalităţii celui de Al Treilea Val s-a născut şi se dezvoltă cu o viteză neliniştitoare o hipercivilizaţie devoratoare. După ”Al Treilea Val” ne izbeşte un Tsunami devastator. O civilizaţie a competiţiei neiertătoare, cu o reţea non-neuronală pe care o denumesc info-structură, în care informaţia este quasi-instantanee. În această lume reprezentările de sine, individuale sau colective sunt superflue, adesea paradoxale. Economiile statelor naţionale se supun intruziunilor mondiale şi obligă politicile statelor-națiune să-şi abandoneze măcar o parte din suveranitate. Poeţii globalismului înalţă imnurile lumii fără frontiere, ale “conştiinţei planetare”, ignorând diferenţele abisale existente în gropile fără fund ale sărăciei, la fel de globalizată. Dacă Huntington propovăduia Ciocnirea Civilizaţiilor Majore de-a lungul liniilor de ruptură culturale, în numai un sfert de secol putem declina motivat o asemenea ipoteză reducând-o la doar două civilizaţii în permanentă coliziune: „super-civilizaţia” bogaţilor şi „sub-civilizaţia” săracilor. De la indivizi în coliziune şi clanuri în luptă, la trans- şi supranaţionale în antagonisme distrugătoare cu naţiunile înseşi!

Un proces ascuns a început să lucreze revers în subconştientul individului. La fel ca în teoria lui Freud fiinţa naturală a oricărei civilizaţii îşi produce propriile imagini de sine din însăşi punctul său originar, pentru că sistemele naturale de viaţă sunt cele care se constituie sub guvernarea legilor naturale. Toate sistemele, de la cel al familiei agricole triliniare de rudenie, religioase, morale sau integratoare de grup (până la naţiune) sunt sisteme naturale, ascultă de legea cosmică naturală. Civilizaţiile lui Huntington şi speculaţiile de altfel întemeiate ale lui Toffler sunt acceptabile în interiorul unor sisteme artificiale, în acord cu reguli şi legi raţionaliste, chiar pozitiviste, mult prea abstractizate şi consolidate pe modele deziderat şi nu real funcţionabile.
Imperiile, confederaţiile, globalismul, capitalizarea uniformă, echitatea absolută sunt de factură imaginară, hedonistă, artificial croite, dacă nu împotriva, cu siguranţă prin ignorare, a legilor naturale.

Așa încât, cu cât presiunea europenizării, americanizării sau globalizării este mai mare, pe atât de mult asistăm la accentuarea diferenţierilor interioare sistemului prin rezistenţă identitară. Cu referire la specificitatea românească merită să amintesc Mişcarea ce s-a creat în jurul Ligii Culturale , numită R.I.S.C. O angajare lucidă şi activă a intelectualităţii în Rezistenţa Identitară prin Spirit şi Cultură. O atitudine defetistă de genul „nu mai e nimic de făcut, suntem terminaţi” este suicid, este tocmai marele RISC de a dispărea identitar din inventarul umanităţii!

Iată-ne aşadar într-o Europă, alta decât cea pe care o știam prin RENAȘTERE și ILUMINISM, care abandonează regulile chiar de ea create. Europa transfigurată pare a fi, dacă nu chiar este deja, tributară limitelor sale de înţelegere, defazării sale faţă de ritmul aspirator american, îndeletnicirilor sale „artificiale şi gomoase” care o fac să funcţioneze cu “viteze interioare diferite”. Occidentul European actual rămâne în dublă ipostază permiţând pe de o parte, tot mai evident întoarcerea la rădăcini şi acceptă provocarea originarului, dar, pe de altă parte, asumându-şi competiţia cu expansiunea erei globale pentru care nu este pe deplin pregătită. Obosită de propriile-i contradicţii, Europa celor mai diverse stadii de existenţă nu poate prezenta o civilizaţie omogenă dar a lăsat impresia „americanizării” modelului de administraţie, acordându-se cu principiile transatlantice, îndeobşte cu cele hiperliberale, fără însă a evita unele revolte deschise, chiar violente. Părăsirea occidentalului clasic de către elitele cosmopolitizate, este caracteristica ce însoţeşte fenomenul de americanizare a maselor din ultima jumătate de secol. Masificarea ignoranţei şi izolarea rezistenţei conştiinţelor este deja politică publică a guvernelor peste statele devenite recuzită simbolică. Laboratoarele produselor societale sunt unice, racordate la aceeaşi doctrină: control şi obedienţă totală. Europa patristică, scolastică, renascentistă sau iluministă, raţionalistă, pozitivistă, carteziană, hegeliană sau kantiană nu se poate dezice în unanimitate, de sine. Raţiunea de a exista a diversităţii prin originalitate şi devenire este în A.D.N.-ul acestei civilizaţii continentale

În această lume de început de sec. XXI, Noi Europenii intrăm: pe deoparte, chemaţi pentru a completa diversitatea şi a salva conţinutul natural al civilizaţiei europene, iar pe de altă parte, înghiţiţi în malaxorul regulilor unice, convenite, imaginate şi inventate de “dumnezei ai puterii”, maeştrii ai manipulării speranţelor şi creatori ai himerelor.
Constituirea Europei Unite, indiferent de forma de organizare nu va produce dispariţia diferenţierilor naturale. Nici supraregiunile, nici regiunile ca subrutine statale, nici cooperările transfrontaliere în constituirea agreată a regiunilor transfrontaliere, nu pot oferi alternativa naţiunii şi nici nu pot substitui specificitatea identitară a acesteia.
Este o realitate a cărei complexitate nu poate fi substituită prin transferuri de modele teoretice, iar experimentele declanşate în diferite etape istorice au cauzat tot atâtea eşecuri, când au încercat prin căi de forţă să impună o utopie. Ceea ce se întâmplă şi nu înţelegem încă, reprezintă realităţi adevărate şi suntem obligaţi să le acceptăm. Europa viitoare nu va putea să elimine sentimentele de apartenenţă. Naţiunile nu sunt identităţi artificiale. Ele nu pot fi reconfigurate prin mutaţii de laborator, păstrându-şi reflex rezistenţa naturală.

Identitatea unei naţiuni se opune instinctiv sensului uniformizant al continentalizării, în toate cele trei componente ale sale: biologică, culturală şi civilizaţională, în mod programatic, sistematic şi metodic. Structura naţionalismului autentic fondat pe principiul ontologic al legii supreme, îşi extrage existenţa din dreptul natural şi nu dintr-o ideologie academică. Toate ideile politice inventariate de noi, cu care am venit în fața domniilor voastre, reliefează existenţa Naţiunilor ca un dat al Creaţiei şi nu ca o invenţie a Omului. Acest „jus naturale perena” cum avea să-mi spună vrednicul de pomenire veșnică - părintele Stăniloaie, este înscrisul identitar al naţiunilor şi nu poate fi desfigurat de nici o lege sau voință omenească. Opunerea la acest principiu este trufie de neiertat. Existenţa Naţiunilor îşi redobândeşte astăzi mai mult ca oricând importanţa prin recompunerea conţinutului său, prin convertirea în funcţionarea sa istorică a moralei şi justiţiei divine. Naţiunile sunt fiinţe colective şi ele nu pot fi depersonalizate. Fiecare naţiune europeană produce în forme şi proporţii diferite, valori, cultură, aport de civilizaţie.
De aceea se poate spune că integrarea Europei prin asimilare şi export de caracteristici identitare, este cel mai adesea percepută ca o agresiune asupra conştiinţelor naţionale.

Iar Europa trebuie să se opună oricărei imposturi identitare. Și tot ea trebuie să-și refuze tentația Supra-identității.
În discursul său din 1996 de la Aachen, V. Havel avea să reamintească liderilor europeni: „Scopul Uniunii nu este suprimarea identităţii sau conştiinţei naţionale, dimensiuni ale identităţii umane, ci mai degrabă eliberarea fiinţei umane din sclavia colectivismului etnic”.
Personal nu ştiu dacă V. Havel avea sau nu cunoştinţă de valoarea conservatorismului englez în expresia sa politică, dar a fost foarte aproape de Margaret Thatcher, când aceasta afirma: „Europa este o familie de naţiuni ce se înţeleg mai bine, ce se apreciază mai mult, făcând mult mai mult împreună, dar savurând propria identitate naţională, nu mai puţin decât efortul comun european” (discursul de la Brugges - 1988).

Cu siguranţă, Europa viitorului va fi o Europă a naţiunilor demne și suverane şi nu una a populaţiilor rătăcitoare de pe aiurea, va fi o Europă a statelor naţionale şi nu una a regiunilor apărute prin decizie autocrată sau prin separatisme diferite!
Se poate pune întrebarea, firească de altfel, de ce mai este nevoie să reluăm mereu și la zi, o sumă de idei, aparent tranşate, într-un moment în care ni se spune emfatic că opţiunile și deciziile de laborator ocult sunt ireductibile şi de nediscutat!
Chiar şi în aceste condiţii avem obligaţia să recunoaştem că în filosofia politică a zilei (şi nu într-o alta abstractă, bănuită sau în devenire) este pusă în discuţie renormarea teoriei naţiunii. Noul caracter normativ este ”înghesuit” într-un contur demonizat, pregătit pentru o măcinare lentă şi ireversibilă. Lupta pentru suprimarea unui concept a început cu extirpări masive din conţinutul omogen al noţiunilor de naţional şi naţionalism. Tot mai adesea, aceste noţiuni amputate devin nişte ecouri distorsionate ale sensului iniţial, uzurpându-se în peiorative incriminante cum ar fi: separatism, xenofobie, etnicism, militarism, extremism, antisemitism, antieuropenism, mai nou trumpism sau putinism.

Iată cum, Civilizaţia Naţiunilor este atacată, neîndurător, de Civilizaţia Globalistă. Poate de-abia acum putem avea și înțelege mai bine dimensiunea reală a „coliziunii între civilizaţii” pe care încerca, într-un anume fel, să o sugestioneze Samuel Huntington.
Distinsă și onestă audiență,
Suntem aici pentru a ne întreba și a ne da răspunsuri. Nu le așteptați din altă parte.
Așadar,
• Nu este nevoie să inventăm o Nouă Europă! Cu atât mai puțin una metisă cu un ident genetic inadmisibil.
• Nu este nevoie nici de o Europă cu mai multe viteze.
• Și nici de o Europă cu o puzderie de regiuni, cu guverne suprastatale.
• Nu este nevoie de mimarea unei suveranități, limitate sau ipocrite!
Este nevoie doar să eradicăm pe cei care au făcut-o să defecteze de la condiția sa istorică, prin mijloacele de putere legitime ale națiunilor înseși.
Este nevoie să resetăm mentalul anacronic al feudei hegemonice și numai ieșirea din această paradigmă ne oferă soluția garantă a securității noastre!
Condiția istorică a Europei este de a fi creatoare și donatoare de civilizație, cultură, și spiritualitate pentru întreaga umanitate. Este momentul RECONECTĂRII cu ORIGINARUL pierdut prin de neiertat rătăciri istorice. Trezirea trebuie să se facă ACUM. Pentru că misiunea istorică a Europei este de a asigura Starea de Pace a Națiunilor sale și a concura la armonia globală.

Renașterea Europei în această fizionomie nu poate fi făcută decât prin regenerarea ființelor naționale organice, într-o filozofie a conviviologiei continentale.
Întoarcerea la natural, la condiţia firească stabilită de Creator nu va putea fi produsă decât printr-o necesară şi profundă revoltă a elitelor lucide contra colonialismului ideologic mondial şi restabilirea unei aristocraţii cerebrale pline de merit şi virtute morală.
Așa vedem NOI, Românii, destinul împlinit al
Națiunilor Unite ale Europei!
Prin Descendență Comună, Civilizație Creatoare și Spirit Universal!

Gen(r.) prof.dr. Mircia Chelaru
Fost Șef al Statului Major General al Armatei României
Deputat AUR în Circumscripția Electorală nr. 3 Argeș

PS.
La 200 de ani de la Marea Trecere a lui NAPOLEON BONAPARTE
”Unul din marile mele gânduri a fost concentrarea popoarelor, aceleași din punct de vedere geografic, fărâmițate de politică și revoluții. Am vrut să fac din acestea un singur corp de națiuni. Ar fi fost începutul, iar sfârșitul ar fi fost reuniunea acestor corpuri naționale într-un corp universal - ASOCIAȚIUNEA EUROPEANĂ. După această simplificare sumară ar fi fost posibil a ne consacra himerei frumosului ideal al civilizației. În această situație s-ar fi găsit cele mai multe șanse de a introduce peste tot o unitate de coduri, de principii, de opinii, de sentimente, de vederi, de interese. Un cod european, o curte de casație europeană, o monedă unică, aceleași legi, toate râurile navigabile pentru toți, comunitatea mărilor, dezarmarea generală, sfârșitul războaielor, pacea lumii. Fiecare să se simtă pretutindeni ca la el. Atunci poate, cu ajutorul luminii universale răspândite, ar fi fost permis să visăm la marea familie europeană.”

fShare

Tweet