Casa Cula Sultănica de la Șuici, în vizorul OAR Argeș
Cula Sultănica, impunătoarea vilă boierească ridicată de Brătieni pe moșia Șuici, se află în continuare într-o stare de degradare, cu toate că monumentul a fost salvat de la distrugerea totală printr-un proiect accesat de autoritățile locale în cadrul căruia au fost executate câteva lucrări de consolidare şi restaurare a clădirii (între care se numără refacerea acoperișului). Pe 4 decembrie 2015 a avut loc recepţia finală a Culei Sultănica din Şuici. Sumele necesare pentru lucrările de restaurare au fost asigurate printr-un proiect promovat de primarul Constantin Iatagan, prin Grupul de Acţiune Locală „Castra Traiana”. În urma demersurilor s-au făcut subzidiri şi consolidări, a fost pus acoperişul, s-au refăcut tâmplăria şi scările interioare. Apoi, procesul de restaurare s-a oprit și cula a rămas mai departe în conul de suferință în care se înscriu și alte surate din Oltenia, pentru că sumele necesare pentru ca ea să recapete înfățișarea și strălucirea de odinioară sunt mari...
Culele și rolul lor în dezvoltarea culturală și socială pe teritoriul de la nord de Dunăre
Culele se întâlnesc preponderent în regiunea deluroasă a Olteniei, dar câteva exemplare se mai găsesc și în zona de câmpie a Munteniei, în București și în județele Argeș și Teleorman. Cele mai reprezentative cule se aflau în județul Gorj, dar, din 20 câte au existat, la ora actuală doar 5 mai sunt în picioare, dintre care 3 restaurate: cula Glogoveanu, cula Cornoiu și cula Cartianu - aflate în administrarea Muzeului Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”.
Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice și Naturale, din septembrie 2009, arăta faptul că, deși aceste locuințe-turn din Oltenia, ridicate pe trei nivele, reprezintă o reflectare târzie a unui fenomen arhitectural caracteristic Balcanilor medievali și sunt, cu rare excepții, introduse în Lista monumentelor istorice, nu prea au fost inițiate acțiuni de conservare sau restaurare. Printre acestea se numără: cula din Broșteni (jud. Mehedinți), cula din Groșerea (jud Gorj), cula din Cerneți (jud. Mehedinți) sau cula Cioabă-Chintescu din Șiacu (jud. Gorj, 1818- 1823), cula Izvoranu-Geblescu din Brabova (jud. Dolj, sec. XVIII), cula din Retevoiești din 1822 (jud. Argeș), dar și cula din Șuici (a doua jumătate a sec. XVIII, jud. Argeș, care a beneficiat de unele tentative de restaurare în anii ’90). Toate se găseau la acea vreme în plin proces de degradare, unele fiind ruinate, și au rămas așa, cu mici excepții, până astăzi. În ciuda faptului că aceste cule sunt repere semnificative ale diversității arhitecturii tradiționale din fondul istoric românesc, ele au fost abandonate...
Culele răspândite pe teritoriul României reprezintă un anumit tip de locuință fortificată, cu volumetrie simplă și compactă, cu plan pătrat sau dreptunghiular, având două sau trei niveluri, cu rol de apărare și de veghe, dar și de locuire permanentă. Amplasate în zona de deal, izolate, pe locuri care conferă o bună vizibilitate asupra teritoriului înconjurător, ele au fost construite începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea de mica boierime din mediul rural, pe fondul stării de nesiguranță, determinată de expedițiile de jaf ale pașalelor turcești rebele de la sud de Dunăre, în contextul incapacității domniilor fanariote de a asigura protecția teritoriilor aflate la depărtare de capitală. Toate culele au numeroase caracteristici de apărare și elemente de fortificație: ziduri foarte groase, scări interioare care fac legătura dintre niveluri, uși întărite, guri de tragere, ascunzători.
Câteva dintre cule au îmbrăcat o formă de expresie arhitecturală și artistică de un farmec aparte, reprezentată de foișorul de inspirație brâncovenească, prezent la ultimul etaj, loc de bună petrecere și de belvedere. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, aceste cule, unice în tot teritoriul de răspândire al culelor, au devenit o sursă majoră de inspirație pentru stilul neoromânesc.
Eforturi pentru salvarea ultimelor cule
În ultimii 3 ani, cele 27 de cule oltenești rămase au fost aduse în atenția publicului larg printr-un parteneriat între Grupul CEZ în România și Institutul Național al Patrimoniului. A fost lansat un program de recunoaștere a rolului istoric pe care culele le-au avut pentru dezvoltarea culturală și socială a comunităților de la nordul Dunării, fiind considerate ultimii martori ai acestui program arhitectural, atât de bogat reprezentat în vremurile de demult în provinciile istorice din sudul țării. Proiectul a fost gândit să prezinte în format digital, sub forma unui website interactiv, toate informațiile disponibile despre ultimele cule din România.
Dar demersurile nu au fost suficiente pentru Cula Sultănica de la Șuici. Ordinul Arhitecților din Argeș caută idei și soluții pentru salvarea construcției, printr-un apel lansat pe rețelele de socializare: „Întrebare deschisă: ce se poate face aici? Va trece Autostrada Pitești - Sibiu prin apropiere. Dați-ne idei, vă rugăm!”. O soluție ar fi transformarea acesteia în spațiu comunitar, însă mai întâi trebuie definită comunitatea care ar putea să fie interesată să vină - eventual contra cost - pentru a folosi acest loc în diverse scopuri, pentru experiențe și proiecte educative, de pildă. Aceasta cu atât mai mult cu cât autostrada ar deschide posibilități suplimentare, cum ar fi drumul de aproximativ o oră între Pitești și Culă sau între Sibiu și Culă. OAR Argeș așteaptă sugestii, așa că, dacă printre cititorii noștri se găsesc persoane cu idei fezabile, ar fi bine să le facă publice, pentru că ar putea schimba în bine soarta clădirii!
Vizavi de această chestiune, primarul Constantin Iatagan ne-a declarat: „Noi am făcut lucrări de punere în siguranță a structurii de rezistență a clădirii, deci acestea s-au rezumat la consolidare, subzidiri, schimbare acoperiș... Din păcate, o restaurare totală, așa cum ne-am dori noi, presupune costuri de ordinul zecilor de miliarde de lei vechi. La acest efort financiar se adaugă acela de identificare a unor firme de arhitectură specializate în restaurarea monumentelor, ori acestea sunt tot mai rare, ca și materialele specifice care se folosesc. Șița pentru acoperiș am adus-o tocmai din Maramureș, de pildă. La ora actuală, Cula Sultănica este în afara pericolului de ruinare, pentru că am stopat procesul de degradare accentuată. Noi tratăm cu maximă seriozitate restaurarea în totalitate, dar trebuie să luăm totul în ordinea priorităților și importanței pentru comunitate. Este evident că nu avem perspectivă turistică în comună, nici chiar după ce se va finaliza autostrada. Noi ne dăm interesul când este vorba despre istorie și cultură și ne dorim să valorificăm potențialul localității, dar trebuie să recunoaștem că nu avem multe variante. Ideea de amenajare a terenului aferent culei pentru a transforma amplasamentul în obiectiv turistic este foarte tentantă, dar suntem restrânși de suprafața nu foarte generoasă, de doar 1.000 mp, cu tot cu amprenta construcției. Autostrada va trece la aproximativ 100 de metri în apropierea obiectivului și trebuie să fim în alertă și privind lucrările care se vor efectua în zonă în toată această perioadă...”
Povestea Culei Sultănica
Așezată pe Valea Topologului, în nord-vestul judeţului Argeş, pe vechiul drum ce leagă reședința Basarabilor, Curtea de Argeş, de Ţara Loviştei, comuna Șuici, cu străvechile sale așezări, este un loc încărcat de istorie și cultură.
În secolul al XVIII-lea, pe moșia Șuici, boierii Brătieni au construit o biserică, închinată Sfântului Nicolae și o culă, dispărută în urma unui incendiu în anul 1913. Această culă, astăzi dispărută, este documentată în imaginile de la începutul secolului XX. Pe aceeași moșie Șuici, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Brătienii au construit o locuință fortificată, numită „Sultănica”, după numele Sultanei Tigveanu, proprietara locului la începutul secolului al XIX-lea. Casa-culă păstrează un nucleu central mai vechi, de la locuința fortificată din secolul al XVIII-lea.
Casa-culă este alcătuită dintr-un corp vechi de clădire, nucleul central, căruia i s-au atașat, în etape diferite, extinderi pe laturile de nord-est, sud-est și sud-vest. Are două niveluri. Etapele diferite de construire sunt evidențiate atât planimetric, cât și prin sistemul constructiv. Nucleul central, cu plan compact de formă dreptunghiulară, are încăperi acoperite cu bolți cilindrice la parter și la etaj. La etaj se păstrează guri de tragere. Deși în ruină, casa mai păstrează un brâu median, care încinge casa de jur împrejur, mai puțin pe extinderea către sud-vest, care este cea mai recentă.
În perioada anilor 1971-1980, în Cula Sultănica a funcționat „Muzeul etnografic al Văii Topologului”, cu un patrimoniu divers, format din remarcabile piese de port popular, unelte specifice unor ocupaţii tradiţionale, mobilier ţărănesc, documente, dar şi obiecte cu caracter memorial evocând pe fizicianul Constantin Miculescu – înmormântat în localitate. Muzeul sătesc a fost desființat zece ani mai târziu, cula intrând într-un profund și regretabil declin...
Surse: Institutul Național al Patrimoniului; culeinlumina.ro, monumenteromania.ro, https://www.kule.ro/cule
