Simpozion Jubiliar la Curtea de Argeș: 50 de ani de la înființarea ELECTROARGEȘ
În data de 22 septembrie 2022, începând cu ora 10.00, toți cei care au lucrat la ELECTROARGEȘ, prietenii și familiile lor, tinerii și oricine este interesat de cunoașterea trecutului sunt așteptați la Simpozionul dedicat Jubileului întreprinderii ELECTROARGEȘ. Evenimentul va fi găzduit de Centrul de Cultură și Arte „George Topîrceanu”, iar programul va fi următorul: 10.00 - 12.00 - alocuțiuni și lansare de carte (monografia „Electroargeș 50. O istorie trăită”); 12.00 - 13.00 - pauză de gustare și cafea; 13.00 - 15.00 - dialoguri.
Autorul cărții - document care se va lansa și, totodată, organizatorul acestui moment aniversar este prof. ing. Gheorghe Olteanu, voce căreia i se alătură peste 30 de mărturii din partea celor care au lucrat și au contribuit la bunăstarea fabricii de-a lungul timpului. Acesta a activat în perioada aprilie 1970 - ianuarie 1990 în cadrul ELECTROARGEȘ în calitate de stagiar, proiectant, șef proiectări produse noi, șef CTC laboratoare, ing. șef și director al fabricii. După o carieră de zece ani ca director general la Ministerul Industriilor, patru ani ca Vicepreședinte la Multinaționala Luxten, zece ani ca director general la Institutul de Cercetări Energetice ICEMENERG București, doi ani președinte C.S. la Transelectrica și un an consilier al Ministrului Economiei, azi este consilier pentru inovare la CNR - CME (Consiliul Național Român al Consiliului Mondial al Energiei).
„Cartea de față cuprinde amintirile unei pleiade de oameni despre Electroargeș, una dintre marile întreprinderi ale industriei electrotehnice și electronice românești, la inițiativa subsemnatului, pentru a aduce omagiul cuvenit tuturor celor care au contribuit la apariția și dezvoltarea citadelei industriale așa de bine „zidite” încât și după 50 de ani continuă să existe. Am ales calea aceasta pentru că eu am lucrat „doar” douăzeci de ani, de la faza de șantier până la Revoluția din 1989, alegând alt traseu al carierei și părăsind orașul adolescenței și tinereții mele.
Mărturiile exprimate aici de peste 50 de oameni (direct și indirect), dintre care unii au lucrat toată viața lor activă doar la Electroargeș, completează documente de arhivă care nu au putut fi găsite într-un an în care am contactat foștii șefi în încercarea de a reda spiritul acelor timpuri, roadele muncii bine organizate și conduse într-o perioadă în care societatea noastră a trecut de la un sistem social la altul complet diferit. Motivația acestei munci, a acestei inițiative este una cât se poate de normală într-o lume anormală în care trăim acum: să arătăm trecutul, așa cum a fost, generațiilor de azi care sunt îndemnate să nege tot ce a fost bun și să repete schizofrenic doar ce a fost rău, cu intenția ticăloasă de a elimina „riscul” păstrării rădăcinilor și cunoașterii adevărului cu toate fațetele sale.
Sper să descoperiți aspectele unei existențe în acele vremuri de foc, închinate îndeplinirii unor idealuri în care am crezut și cărora le-am dedicat toată capacitatea noastră intelectuală, resursele noastre, energia noastră și omenia, așa cum am preluat-o noi de la părinții și bunici noștri. Cu dorința ardentă de a-i inspira pe cei de după noi să continue să trăiască demn, respectând tradițiile noastre, rădăcinile noastre, vă doresc lectură plăcută!”, a spus autorul.
În cele ce urmează vom reda câteva rânduri redactate de acad. Gheorghe Păun cu acest prilej:
Nevoia de aniversare
De fapt, mai general, nevoia de rememorare. Cincizeci de ani sunt suficient de mulţi pentru a măsura o bună bucată de timp, o schimbare de generaţii, o schimbare majoră de istorie – pentru că ameţitor de multe s-au întâmplat în această jumătate de secol (la fel ca în toate jumătăţile ultimelor secole, pline toate de schimbări, molime, războaie, revoluţii – inclusiv de revoluţii industriale, prima apărută acum două sute şi ceva de ani, cea de a patra fiind în plină desfăşurare) – dar cincizeci de ani sunt şi suficient de puţini pentru a mai avea încă martori. Martori chiar ai începutului, ai primilor ani, cu primele dificultăţi întâmpinate şi, deopotrivă, cu primele realizări.
Pilduitoare comparaţia între anii aceia, de început, şi anii din urmă!... Pe atunci se construia. Că ne grăbeam adesea, că improvizam, că uneori planurile erau mai ambiţioase decât putinţele – aşa a fost, desigur, dar învăţam construind. Şi, pentru că nu era de lipsă fosforul pe aici, vorba poetului, şi nici dorinţa-entuziasmul, s-au făptuit multe lucruri frumoase. Electroargeş a devenit curând emblematic pentru Argeşul de sub munte. Nu se folosea pe atunci termenul de brand, dar acesta este cuvântul. Şi, la fel era în toată ţara – pe atunci se vorbea mult despre ţară.
Ne aflăm într-un moment aniversar, sărbătoresc, „nu e momentul” pentru o comparaţie cu ce a urmat după „evenimentele din decembrie”, la noi şi peste tot – ne putem măcar bucura că Electroargeş a supravieţuit. Cum?, ne spune Wikipedia (pentru acurateţea textului de faţă, sper că cifrele sunt corecte, pentru binele fabricii, sper că ele sunt eronate…): „Din cei 2.270 de angajați pe care îi avea în 1990, au mai rămas în 2006 un număr de 1.229.” Şi, insistă enciclopedia online: în 2010 erau 558 de angajaţi, în 2011 erau 517, în 2018 numărul a crescut (în comparaţie cu 2011…) la 550.
E bine să rememorăm, dar şi mai bine e bine să luăm aminte... E unul dintre rosturile aniversărilor – motiv şi de apreciere pentru cei care se implică în organizarea unor asemenea evenimente.
