„Contract de zero ore” pentru cei care vor program flexibil la locul de muncă
La Senat a fost înregistrată propunerea legislativă pentru completarea articolului 103 din Legea 53/2003. Astfel, art. 103 se completează şi va avea următorul cuprins: Salariatul cu fracțiune de normă este cel al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil; Prin derogare de la regula prevăzută la alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile şi în condițiile prezentului cod, personal salariat cu contract de zero ore, munca fiind prestată doar la cererea angajatorului; Contractul de zero ore este acela prin care angajatorul nu este obligat să garanteze un număr minim de ore pe săptămână, iar angajatul poate să nu accepte munca în momentul în care i se cere, programul de muncă fiind în întregime flexibil; Drepturile salariale se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat, conform numărului de ore consemnate de către angajator în pontaje, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.
