Ion Petre Păunescu şi Mariana Moise, colaborare pentru salvarea a doi oameni disperaţi!
Durerea de lângă noi există! Mulţi n-avem însă ochi pentru ea. Obsedaţi de propriile probleme existenţiale, ne pasă mai puţin de dezmoşteniţii soartei. Din fericire, mai există încă semeni pentru care compasiunea creştină n-a ajuns să fie o formulare abstractă. Ei o observă şi nu se mulţumesc să le plângă de milă celor cu care viaţa pare să se poarte ca o mamă vitregă, ci le oferă o a doua şansă. Chiar dacă povestea care urmează le va suna unora ca o telenovelă, este una reală, trăită de doi tineri argeşeni intraţi la un moment dat pe un drum ce nu ducea nicăieri. Şi care erau în pragul disperării pentru că peste câteva luni de zile vor aduce pe lume un copil, rod al dragostei lor. Căruia nu-i puteau oferi alt acoperiş deasupra capului decât bolta cerului!...
"Erau ca doi pui de vrabie căzuţi din cuib..."
Aşa i-a descris plastic pe concitadinul Constantin Voicilă (22 ani) şi pe iubita sa mai tânără cu patru ani o femeie care i-a observat în parcul de la Centrul de Cultură şi Arte "George Topîrceanu", pe unde-şi făceau veacul. Dumneaei a ţinut cu tot dinadinsul să-şi păstreze anonimatul şi-i vom respecta cererea, dar i-am consemnat declaraţia: "Îi remarcasem în urmă cu vreo trei luni de zile şi am crezut că erau nişte pierde-vară. Pe la începutul lunii iulie i-am observat din nou şi m-a frapat aspectul lor decăzut, total neîngrijit. Având impresia că abia se ţineau pe picioare, am intrat în vorbă cu ei. Aşa am aflat că nu lucrau undeva şi că nu mai mâncaseră de vreo două, trei zile... Le-am cumpărat ceva de mâncare şi, cu toată jena, pe bucăţi, am aflat povestea lor. El se trage dintr-o familie cu foarte mulţi copii şi cu serioase probleme sociale, care locuieşte prin zona Confarg. Ea este membră a unei familii cu probleme dintr-o comună limitrofă. Cei doi s-au văzut, s-au plăcut şi s-au separat de ai lor, care nu le acceptau relaţia. Aşa au ajuns pe străzi, fără adăpost, loc de muncă şi mijloace de întreţinere, la mila oamenilor, dormind pe unde apucau şi făcând foamea. Traiul lor greu era dovedit de părul încărunţit al bărbatului, care încerca s-o hrănească mai întâi pe mama copilului pe care-l aşteptau amândoi... Văzându-i cât de amărâţi erau, cu hainele zdrenţuite, le-am adus de acasă nişte schimburi. Impresionată de situaţia lor, am căutat o soluţie de rezolvare. Dintr-o elementară prudenţă m-am interesat la poliţie dacă avuseseră probleme cu legea şi m-am bucurat să aflu că nu. Cred că Dumnezeu mi-a dat gândul cel bun să-l contactez telefonic pe consilierul local Păunescu şi pe directorul de la Direcţia de Asistenţă Socială, Mariana Moise. Cei doi mi-au luat o piatră de pe inimă prin modul uman, de-a dreptul impecabil în care s-au comportat: practic i-au ajutat pe cei doi tineri mai mult decât aş fi putut eu singură şi sper că le-au croit un nou drum în viaţa comună lor şi copilului pe care-l aşteaptă peste vreo patru luni de zile!..."
"Am fost şocat când i-am văzut în ce stare erau!..."
După multe insistenţe din partea noastră, aşa şi-a început istorisirea omul de afaceri Ion Petre Păunescu. Tată de familie, cu două fetiţe superbe - Ioana Teodora (12 ani) şi Sara Maria (10 ani) - lucrează cu firma sa în domeniul construcţiilor. Şi deşi nu-l dau banii afară din casă, ca pe alţii, nu ezită să sară în ajutorul celui aflat în nevoie, dacă se convinge că merită să i se dea o nouă şansă. Dar nu-i place să vorbească despre astfel de gesturi, căci refuză să pozeze în filantrop. Spune simplu că o face pentru liniştea sufletească a sa şi a familiei. "După cum văd că aţi aflat deja, am primit un apel telefonic. Eram liber de sarcini în acel moment şi m-am dus să văd ce şi cum... Am avut o scurtă discuţie cu cei doi tineri, din care am aflat că se aflau în acea stare ca urmare a unei triste istorii de dragoste. N-am să v-o repet, căci aţi zice că sună a melodramă... Eu am o casă la Cerbureni, aşa că i-am urcat în maşină cu bruma lor de avut strâns într-o plasă şi i-am dus acolo. Soţia mea a trecut repede peste uluirea firească în astfel de situaţii şi şi-a îndeplinit exemplar datoria de gazdă. În timp ce ei se îmbăiau, iar soţia pregătea masa, eu am contactat-o pe dna Mariana Moise. Am aflat că ştia despre situaţia celor doi, căci fusese informată şi am convenit să-i ajutăm mai întâi cu un adăpost deasupra capului. Eu m-am angajat să le acopăr chiria spaţiului de locuit la cămin pe următoarele luni şi aşa au obţinut repartiţia pe numele lui Costică Voicilă... Cu ajutorul dnei Moise şi ai colegilor de la firmă, i-am amenajat interiorul, pe care apoi eu l-am dotat cu minimul necesar pentru a începe o viaţă decentă. Am luat legătura cu mai mulţi prieteni care m-au impresionat cu receptivitatea lor, căci am strâns destul de repede o sumă de peste 1.000 lei, care acoperă necesităţile imediate, dacă este bine gospodărită. De asemenea, le-am asigurat haine - pentru că atunci când l-am cunoscut, Costică avea pe el o pereche de blue-jeans dăruită de doamna care m-a informat despre situaţia lor - veselă, frigider şi maşină de spălat. Am fost conştient de la bun început că soluţia aceasta era doar de moment şi că nu rezolva total problema. Aşa că l-am testat pe băiat să văd ce atitudine are faţă de muncă. Mi-a plăcut răspunsul lui pozitiv, şi mai ales dorinţa de a învăţa. Acum, dacă va depăşi cu bine perioada de probă, îi voi oferi posibilitatea să-şi câştige existenţa ca angajat la firma mea. Şi, de ce nu, sper să scot din el un meseriaş de primă mână, aşa cum am mai reuşit şi cu alţii, pe care - când i-am luat, după ce revenisem din străinătate - nu ştiau nici să dea cu mătura. Acum sunt pe picioarele lor şi câştigă bani frumoşi prin ţară sau prin străinătate, cu care-şi întreţin familiile destul de confortabil! Cam asta este povestea: simplă, dar adevărată!...", a concluzionat Ionel Păunescu.
"Ne-am făcut datoria!"
Dna Mariana Moise a confirmat întru totul povestea: "Cei 13 membri ai familiei Voicilă au fost în atenţia serviciului nostru de ani de zile, căci meritau din plin statutul de asistaţi social... N-am să vă spun tocmai dvs. acest lucru, căci îmi amintesc că ARGEŞ EXPRES scria despre ea acum 16 sau 17 ani... Oameni săraci, dar cu suflete curate, muncitori, care s-au zbătut să supravieţuiască în condiţii destul de grele. Fraţii lui Constantin sunt acum pe picioarele lor, dar n-au o situaţie materială care să le permită să se ocupe şi de el. Din câte am aflat, tânărul a absolvit liceul, dar n-a obţinut diploma de Bacalaureat. Prietena lui are 8 clase şi ai cu cine sta de vorbă. Cei doi erau, într-adevăr, într-o situaţie cumplită şi probabil au nevoie şi de consiliere psihologică. Fata este gravidă în 5 luni şi acum ne ocupăm să-i facem actele legale de domiciliu în municipiul Curtea de Argeş, cu viză de flotant. Pe baza lor o vom lua în evidenţă cu statut de caz social şi cu asistentul de specialitate o vom înscrie la un medic de familie pentru urmărirea sarcinii şi asigurarea medicamentaţiei corecte, necesare dacă va fi cazul. Împreună cu dl. Păunescu ne vom ocupa de ei pentru a-şi recăpăta încrederea în forţele proprii şi în cei din jur, fără de care nu vor putea răzbi în viaţă, mai ales după ce li se va naşte copilul. Noi ne-am făcut datoria şi ne-o vom face în continuare, nimic mai mult!..."
O istorie adevărată, asupra căreia merită să ne aplecăm cu atenţie şi să tragem învăţămintele de rigoare. Să ne obişnuim cu ideea că lumea în care trăim nu are milă de cei slabi, dispuşi nu să lupte, ci să se vaite că n-au avut noroc în viaţă. Para mălăiaţă nu pică în gura lui Nătăfleaţă care-o aşteaptă ca pe o mântuire. Şi că omul este un animal social, care nu poate trăi ca un lup singuratic, ci simţind umărul semenului alături de el. Iar când i se oferă o şansă, să nu ezite crezând că va mai avea şi altele. Lui Constantin Voicilă i s-a oferit a doua şansă după darul vieţii şi nu are voie s-o rateze! Dacă se va dovedi demn de încredere, cu siguranţă nu va fi lăsat de izbelişte de bunii creştini ce ne dau speranţa că atâta timp cât nu le va pieri sămânţa, neamul ăsta românesc are viitor!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
