100 de ani de viaţă, 100 de ani de istorie!
Dumitru Diaconu este veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial şi a fost sărbătorit de reprezentanţi ai comunităţii din Băbana şi ai Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război - filiala Argeş, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de viaţă! Venerabilul nostru veteran s-a născut în data de 6 iulie 1920, în comuna Slătioarele, judeţul Argeş, într-o familie nevoiaşă la vremea aceea, terminând şcoala primară de 8 clase din comună, după care a început să-şi ajute părinţii în gospodărie până la începerea războiului. Astfel, după ce a fost încorporat şi a executat pregătirea de bază pentru un soldat, în 1943 a plecat pe front cu Regimentul 6 Artilerie. A participat în perioadele septembrie-decembrie 1943, aprilie-octombrie 1944 şi decembrie-mai 1945 atât în Campania din Est, în zona comunei ruseşti Tatiskaia, de lângă Stalingrad, dar şi în cea de Vest, până în zona Budapestei.
Întors în ţară după mai bine de un an de zile de lupte pe Frontul de Est, a fost avansat la gradul de caporal şi trimis pe Frontul de Vest cu o unitate din cadrul Serviciului de capturi al armatei, care a funcţionat între anii 1942-1945. A doua parte a războiului a luat o întorsătură neaşteptată, ne povesteşte în continuare domnul Mitică Diaconu: "Acum eram cu ruşii aliaţi, împotriva nemţilor. Eu am căutat întotdeauna să mă feresc, mai ales că mai rămăseserăm puţini. Astfel, am pornit pe front, contra germanilor, cu gândul de a supravieţui şi de a mă întoarce acasă la ai mei, care mă aşteptau. Pe front, în zona Budapestei, am aflat ca Hitler a murit şi am zis, gata s-a terminat războiul", ne relatează cu emoţie distinsul veteran.
Terminarea războiului l-a găsit în Ungaria, unde a apelat la mila unei unguroaice care i-a dat haine de schimb deoarece ale sale erau deteriorate. A trăit infernul de pe front în care mulţi camarazi de arme şi-au găsit sfârşitul, a luptat cu toate forţele lui şi a supravieţuit. În decursul vieţii, le-a văzut pe toate, de la ororile războiului, perioada foametei şi comunismul până la ceea ce se întâmplă în prezent.
După război, în anul 1945, s-a căsătorit cu Ioana, aceasta decedând cu mulţi ani în urmă. Şi-a dedicat întreaga viaţă familiei, iubindu-şi foarte mult soţia şi cei trei copii (două fete şi un băiat). "Omul trebuie să trăiască, hai să zicem, până la 90-95 de ani; eu mă ţin cu bastonul!", povesteşte plin de umor domnul Diaconu. A avut o viaţă cumpătată, echilibrată, fără excese. Aşa a ajuns la 100 de ani, trăiţi cu demnitate, înfruntând momente grele atât pe timpul războiului, cât şi după. Multă sănătate, nenea Dumitru!
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
