De la pistoale de lemn la carieră militară
De la centru de plasament la o familie, unde au găsit afecţiunea de care are nevoie fiecare copil, fraţii gemeni Codruţ şi Cosmin, astăzi colegii noştri militari, fruntaşii Codruţ Chelariu şi Cosmin Chelariu, se află la prima lor misiune în Baza Aeriană Kandahar, din Afganistan, cu militarii Batalionului 21 de Protecţia Forţei "Viperele Negre". Ce poate fi mai frumos decât să ai un frate geamăn cu care să îţi petreci toată viaţa împreună, să lupţi pentru un viitor mai bun şi în acelaşi timp să şi reuşeşti acest lucru?...
Când îi vezi pentru prima dată, este foarte greu să îi deosebeşti. Am căutat semne distinctive şi am găsit unul la Codruţ. El îmi spune că este mai rebel şi aşa a rămas cu acest semn pe faţă, datorită jocurilor din copilărie, în care el a riscat mai mult. Deşi au doar 22 de ani, au foarte multe de povestit. Nu sunt doar poveşti frumoase, deoarece copilăria lor a început cu adevărat la vârsta de 7 ani, atunci când au fost luaţi în plasament de familia Damaschin. Până atunci au stat 2 ani la "Fundaţia Iosif", din Iaşi. Vorbesc cu o maturitate pe care nu credeam să o întâlnesc la ei, asta înainte să îi cunosc cu adevărat. Au înţeles tot procesul acesta al naturii şi că fiecare are un drum anume, au învăţat din greşelile altora cât de important este să ai un părinte aproape şi să te bucuri de lucrurile simple, de orice vorbă bună, de orice afecţiune primită sub orice formă.
"A fost mai greu la <<Fundaţia Iosif>> pentru că nu aveam părinţi şi vedeam foarte mulţi copii bolnavi. Nu era ceea ce aveam nevoie la acea vârstă...", spune Codruţ, care este imediat completat de Cosmin: "Noi nu ne dădeam seama foarte mult de ceea ce se întâmplă, pentru că eram foarte mici, dar simţeam lipsa unei familii. Orice copil are nevoie la un moment dat de afecţiune, de dragoste şi noi nu am avut parte de aşa ceva până la vârsta de 7 ani. Dar atunci a apărut familia Damaschin în viaţa noastră, care ne-a luat în plasament. Datorită lor am ajuns aici".
De cele mai multe ori, după lupte şi sacrificii, supravieţuitorii ajung departe. Aşa au ajuns cei doi fraţi, Codruţ şi Cosmin, în armată. Cel mai important lucru este să nu renunţi! "De mic mi-a plăcut haina militară şi am avut o atracţie aparte spre acest domeniu. Eu mă caracterizez ca având un spirit de echipă foarte dezvoltat, devotament, implicare şi cred că aceste trăsături sunt specifice mediului cazon. În copilărie, tata stătea ore în şir să ne facă pistoale din lemn. O zi dura totul şi a doua zi trebuia să ne facă altele, pentru că le rupeam", povesteşte Codruţ. "De mici ne doream să venim în armată. După terminarea liceului ne-am hotărât, noi doi şi un prieten din copilărie, fruntaşul Irinel Apetroaei (care se află şi el în misiune cu noi), să venim în armată, la Predeal, la vânători de munte. Nu eram foarte hotărâţi ce vom alege, dar când am ajuns la Biroul de Informare-Recrutare, ni s-a spus că această specialitate este elita Armatei României. Şi am zis <<cum să nu, acolo e de noi!>>", a spus şi Cosmin.
Suntem convinşi că şi specialitatea militară pe care şi-au ales-o a fost datorită ambiţiei cu care au pornit în viaţă. "Nu am ştiut prima dată ce înseamnă vânători de munte, dar m-am documentat pe parcurs şi am văzut că este despre alpinism, schi, instrucţie, trageri şi am zis că acest lucru este pentru mine, îmi place acţiunea şi aşa mi-am ales să vin aici", spune Codruţ. Cosmin l-a completat instantaneu: "Înainte să mă decid să vin în armată, m-am uitat pe internet şi am văzut videoclipuri în care militarii escaladau munţii, schiau şi mi-am dorit şi eu să fac parte din această specialitate".
I-am întrebat cum a fost prima zi la Batalionul 21 Vânători de Munte "General Mociulschi", atunci când au ajuns pe prima funcţie, iar primul care a răspuns a fost Codruţ: "Am avut emoţii, mai ales era un frig de crăpa pământul, nu ştiam ce e cu mine, nu ştiam unde sunt, ce caut în pădurea aia. Era o sălbăticie, dar mi-am făcut prieteni mulţi vânători de munte din acea zi". Cam aceleaşi sentimente le-a trăit şi Cosmin: "Eram foarte emoţionat, era şi mama lângă mine. Era un sentiment de bucurie că în sfârşit mi-am îndeplinit visul, acela de a ajunge la batalion!"
Aflaţi la prima misiune în teatrul de operaţii Afganistan, cei doi fraţi sunt cuprinşi iar de foarte multe emoţii. Aşa cum declară Cosmin, aici devin cu adevărat bărbaţi, este primul pas către un altfel de viitor, cel pe care şi l-au clădit pas cu pas. Codruţ ne-a mărturisit următoarele: "Prima misiune... ce frumos sună! Emoţii, din nou foarte multe emoţii, mai ales că am avut prima mea patrulă. Am avut onoarea de a fi în prima maşină, prima dată când am fost la cercetare. Am ieşit din MRAP, am văzut o mulţime de copii, dar am reuşit să fac ceea ce trebuie, pentru ce m-am instruit. Am fost şi sunt pregătit în continuare!" "Pentru mine este un vis împlinit! Prima dată când am venit aici aveam emoţii şi eram încântat că în sfârşit devin cu adevărat bărbat", a încheiat Cosmin.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
