Şcoala teatrului de operaţii
Mazar-i-Sharif, capitala provinciei Balkh, este al patrulea oraş ca mărime din Afganistan, cu o populaţie de aproape o jumătate de milion de oameni. Între marile oraşe afgane, Mazar se află la cea mai mică altitudine, 357 de metri. Numele oraşului însemnă "Mormântul prinţului", cu referire la monumentul religios din Moscheea Albastră, aflată în centrul oraşului, loc în care, o parte a musulmanilor susţine că s-ar afla mormântul lui Ali ibn Abi Talib, primul susţinător al profetului Muhammad, totodată şi ginere al acestuia, al patrulea calif pentru musulmanii sunniţi sau primul imam pentru musulmanii şiiţi, motivul pentru care religia musulmană este împărţită în cele două mari ramuri. La fel ca multe alte aspect religioase musulmane, şi locul de veci al califului/imamului Ali este controversat, marea majoritate a credincioşilor considerând că acesta este înmormântat la Najaf, în Irak.
La Mazar este localizat şi Comandamentul de instruire, consiliere şi asistenţă Nord, TAAC-N, al misiunii "Resolute Support", unul din cele şase astfel de comandamente regionale ale misiunii NATO din Afganistan. Rolul militarilor NATO care acţionează în acest comandament este să susţină armata şi poliţia afgană în procesul de instruire astfel încât, la un moment dat, acestea să poată asigura, independent de misiunea internaţională, securitatea ţării.
Nu mai puţin de 18 militari români se află în misiune în Camp Marmal - baza militară în care funcţionează TAAC-N. Germania este naţiunea lider în această bază, şi nu îmi dau seama dacă, ştiind acest lucru dinainte, nu am fost influenţat în felul în care am văzut campul, dar totul aici, la prima impresie pare organizat şi aranjat exact aşa cum ne aşteptăm, stereotipic, de la nemţi. Nici pietrele care mărginesc aleile nu par că s-ar mişca sub bocancii militarilor, ci au locul lor bine stabilit şi gândit. Dacă nu s-ar auzi, în răstimpuri, chemarea la rugăciune a muezinului, ai putea să crezi că eşti într-o bază din Germania. Rheinmetall, Bosch şi alte firme nemţeşti pe care armata le-a adus cu ea în teatrul de operaţii şi multitudinea de autovehicule militare Mercedes nu fac decât să întărească această impresie.
Militarii români care fac parte din echipele de consilieri ai armatei şi poliţiei afgane sunt oameni cu experienţă. Câţiva au mai îndeplinit misiuni chiar aici, în Mazar; alţii, în Afganistan şi unul singur dintre ei se află la prima misiune. Locotenentul Grigore Hangiu este pentru prima dată într-un teatru de operaţii. În ţară lucrează ca ofiţer de comunicaţii şi informatică la Comandamentul Multinaţional de Divizie Sud-Est, MNDSE-HQ. Sprijină planificarea exerciţiilor, pentru că despre exerciţii este vorba pe timp de pace, cu tot ce ţine de comunicaţii; batalionul de comunicaţii care sprijină divizia multinaţională, după planurile făcute de el îşi desfăşoară activitatea. La MNDSE-HQ, şeful lui este un colonel american şi mediul multinaţional de acolo l-a ajutat să se integreze repede aici. În TAAC-N este consilier al poliţiei afgane. "Mă aşteptam să fie mult mai greu, şi munca, şi împrejurările. Am petrecut o săptămână cu cel pe care l-am schimbat şi a fost suficient pentru a înţelege situaţia. Am avut o problemă în primele zile, pentru că nu am venit axat pe faptul că sunt poliţişti cei pe care-i consiliez şi am crezut că procedurile sunt ca la noi, la armată. Apoi am văzut că au câteva staţii radio ca poliţiştii noştri. Au probleme în primul rând cu logistica: bateriile staţiilor radio sunt de slabă calitate; cer lunar ministerului de interne să fie aprovizionaţi, dar asta nu se prea întâmplă şi noi încercăm să găsim metode să-şi achiziţioneze singuri, din bugetul unităţii".
Ca orice militar român care vrea să-şi facă treaba, locotenentul Hangiu e învăţat să găsească soluţii. Ajutând un camarad croat să participe la o videoteleconferinţă, a descoperit că acela care era desemnat punct de contact la ministerul de interne afgan, MI, era român. A luat numărul de telefon şi prin intermediul acestuia a intrat în contact cu consilierii pe comunicaţii şi informatică din MI-ul afgan. "Şi acum, când ofiţerul de comunicaţii afgan trimite o cere la MI, îi cer o copie şi o trimit şi eu, să urmărească statusul. Greşesc puţin, pentru că am început să mă implic şi să le rezolv eu problemele şi nu ar trebui să fac asta. Dar se lovesc de multe uşi închise, şi când o solicitare ajunge pe două căi acolo, se înţelege şi la acel nivel că e important", spune Hangiu.
"Pentru un consilier, este o provocare să fii şi tânăr, şi la prima misiune, şi să ai şi parteneri de lucru ofiţeri experimentaţi afgani, cu grade de la locotenent-colonel în sus. Dar am observat activitatea lui aici şi se descurcă", îmi explică locotenent-colonelul Florin Dubină, comandantul contingentului românesc din Mazar, situaţia locotenentului Hangiu. "Pentru militari este importantă participarea la misiune în teatrul de operaţii, datorită experienţei căpătate. Şi faptul că trebuie să te pregăteşti foarte bine înainte de a te întâlni cu omologii afgani, că nu poţi să te prezinţi oricum la consiliere, automat îţi creşte valoarea. După nouă luni de misiune, cu siguranţă va acumula noi aptitudini, de a comunica, conduce...", spune el.
Locotenent-colonelul Dubină, comandantul Batalionului 52 Geniu "Tisa" din Satu-Mare, este unul din militarii care repetă experienţa Mazārului. "Ştiam unde vin, nimic nu s-a schimbat după doi ani, aceleaşi locuri, aceleaşi activităţi, chiar şi o parte din militarii altor naţiuni sunt aceiaşi!", spune el. Până şi camera în care locuieşte este tot cea pe care a avut-o în urmă cu doi ani. Ce s-a schimbat este nivelul de pregătire al militarilor afgani. Locotenentul-colonelul Dubină este consilier al armatei afgane, Corpul 209 ANA, pe Counter-IED. Practic, trebuie să le transmită afganilor cât mai multe din cunoştinţele sale pe linie de geniu şi EOD în ceea ce priveşte dispozitivele explozive improvizate. Spune că afganii sunt foarte interesaţi de cunoştinţele pe care le pot acumula de la consilieri, sunt curioşi şi dornici să aplice ceea ce învaţă. Faptul că pe unii dintre ei îi ştie, l-a ajutat şi pe el să continue mult mai uşor misiunea celor dinainte. "Cred că noi, oamenii, vrem să vedem schimbări de pe o zi pe alta, dar e greu să vezi schimbări radicale în ceea ce priveşte o ţară sau o armată în şase luni, un an; cu siguranţă misiunea este foarte utilă, pentru că mă uit în comandamentul Corpului 209, lucrurile sunt foarte aşezate. Modul în care arată acum armata, şi îşi desfăşoară activităţile, reflectă şi munca noastră aici", spune locotenent-colonelul Dubină.
Dacă în cele din urmă afganii vor reuşi să aibă o ţară stabilă, sigură şi liniştită, acest lucru se va datora, într-o măsură greu de cuantificat, dar relevantă, şi militarilor români care-şi petrec luni bune sau chiar ani din viaţă în aceste locuri agitate, departe de casă.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
