Românii din "Mica Italie"
Zbor din Kandahar spre Herat cu o aeronavă a Forţelor Aeriene americane. Parcă este acelaşi C-130 "Hercules" care "face naveta" şi din ţară în Afganistan, diferenţa cea mai vizibilă fiind culoarea aparatului, gri în loc de verde. Asta până începe să ruleze pentru desprinderea de sol; pilotul american mi se pare mai brutal decât românii. Decolările şi aterizările sunt bruşte, de parcă n-ar avea destulă pistă. La aterizare pare că frânează cu ambele picioare (deşi nu cred că membrele inferioare chiar sunt implicate în frânare). Două aterizări şi decolări de la Kandahar la Herat (am făcut o escală) m-au făcut să fiu extrem de bucuros (şi ameţit!) când am ajuns la destinaţie. "Bine ai venit la noi, la ţară!", mă întâmpină maiorul Claudiu Gherman, şeful detaşamentului de consilieri români.
Baza militară din Herat are doar câteva mii de metri pătraţi şi e situată la aproape 1.000 de metri altitudine. Aerul este mult mai curat decât în Kandahar, fără praf şi mult mai rece. Nici verile nu sunt atât de turbate aici şi italienilor, majoritari în bază, trebuie că le aduce aminte de nordul peninsulei lor. Baza chiar îmi pare construită după tipicul unui sat italienesc, cu o "piazzetta" măricică, în care chiar am văzut că seara se strâng la "chiacchierare" grupuri şi grupuleţe de militari italieni, cu mai multe cafenele unde se serveşte un ristretto apreciat chiar de italieni. E o "Mică Italie" în plin Afganistan şi faptul că de câţiva ani de zile n-au mai fost atacuri împotriva bazei, care să te ţină în priză din punct de vedere al securităţii, poate să-ţi inducă impresia, măcar în câteva clipe de reverie, că te afli într-un liniştit sat piemontez.
Provincia Herat are aproape 1.800.000 de locuitori şi este a doua ca mărime dintre cele 34 ale Afganistanului, după provincia Kabul. Oraşul Herat este al treilea centru universitar din ţară, cu peste 10.000 de studenţi. Student, în pashtu şi dari, două limbi est-iraniene, se spune "talib", la fel ca în arabă, şi de aici termenul "taliban", aceştia fiind, la începuturi, elevi ai şcolilor religioase. Pentru că între semantică şi securitate nu este nicio legătură, provincia Herat este una din cele mai liniştite din ţară şi prezenţa talibanilor se face cel mai puţin simţită, numărul atentatelor fiind incomparabil mai mic faţă de restul Afganistanului.
În această situaţie de fapt îşi desfăşoară activitatea militarii din "Camp Arena", baza în care naţiunea-lider este Italia, şi unde se află Comandamentul de instruire, consiliere şi asistenţă Vest, al misiunii NATO "Resolute Support" (TAAC-W, conform iniţialelor în engleză). La fel ca şi celelalte TAAC-uri din Afganistan, şi cel din zona de vest - a cărui arie de responsabilitate acoperă patru provincii, Badghis, Farah, Ghor şi Herat - are o misiune non-combat, de susţinere, prin instruire şi consiliere, a sistemului naţional de apărare şi forţe de securitate afgan, ANDSF (Afghan National Defense and Security Forces).
Patru subofiţeri şi şase ofiţeri români şi-au petrecut ultimele nouă luni din carieră şi din viaţă, lucrând cu armata şi poliţia afgană. Nouă militari din Forţele Terestre şi un marinar de la Direcţia Hidrografică Maritimă au încercat să transmită din cunoştinţele pe care le au în diverse domenii de activitate, de la sprijin prin foc de artilerie, la logistică, planificare sau ISR, partenerilor afgani. Militarii români din TAAC-uri au cele mai lungi misiuni în teatrele de operaţii, pentru că toţi ceilalţi stau câte şase luni. După prima jumătate de an au avut dreptul la concediu în ţară, timp de două săptămâni. Au fost aproape toţi plecaţi, pentru că nu-i uşor să stai departe de tot ce cunoşti şi ţi-e drag pe lumea asta atâta timp. La întoarcere, unora le-au trecut mai uşor cele trei luni rămase după concediu, altora mai greu. Acum mai au trei zile până când ajung în Afganistan cei zece militari care urmează să-i schimbe şi alte câteva până când pleacă spre casă, dar activităţile continuă în acelaşi ritm. Ritmul depinde foarte mult de partenerii afgani.
Plutonierul-major Iulian Nacu, care este consilier în MAT, Military Advisory Team, a avut printre sarcinile colaterale şi urmărirea unui convoi de materiale şi echipamente militare destinat Corpului 207 al Armatei Naţionale Afgane, pe care-l consiliază cei din TAAC-W. Convoiul a plecat de la Kabul, distanţa de acolo la Herat fiind de aproximativ 650 de kilometri. "A fost ca şi copilul meu!", îmi spune Nacu, şi nu-mi dau seama dacă e serios sau glumeşte, pentru că realitatea este că aproape o timp de o sarcină a avut nevoie convoiul ca să ajungă la destinaţie; a plecat cu câteva zile înainte să preia el misiunea şi a ajuns în ultimele două săptămâni ale şederii sale în Afganistan.
Uneori, activitatea unui singur om poate duce la blocarea misiunilor unei întregi unităţi. Căpitanul Robert Pirtea este consilier CIMIC, tot în echipa MAT, şi a reuşit să reia legătura cu ofiţerul religios, mullah-ul, Corpului 207 ANA, după ce acesta refuzase, vreme de luni bune, să mai pună piciorul în Camp Arena, ofensat de gestul predecesorului italian al lui Pirtea, de a-şi rade barba! Pirtea a primit aprobarea şefului detaşamentului românesc să-şi lase pilozităţile faciale să se dezvolte în voie şi a reuşit să intre în graţiile ofiţerului religios afgan, convingându-l chiar să co-organizeze un seminar în baza NATO.
Alţi afgani sunt mult mai entuziasmaţi de activităţile pe care le au de făcut. La PAT, echipa de consiliere a poliţiei afgane, Police Advisory Team, lucrează plutonierul-adjutant principal Dumitru Neculau şi căpitanul Bogdan Grama. Pe primul l-am văzut predând un curs de orientare pe hartă câtorva poliţişti afgani. Cu ajutorul interpretului, cursivitatea informaţiilor din engleză pare a fi transmisă uşor şi simplu militarilor afgani. Noor, interpretul, are 10 ani de experienţă în această slujbă şi-mi spune că a avut "job" de judecător înainte, dar nu i-a plăcut pentru că era prea mare corupţia şi preferă să lucreze ca interpret, asumându-şi riscul de a lucra pentru coaliţie. "În Afganistan, orice este periculos, dar dacă te gândeşti la pericol nu mai faci nimic", spune el. Amir Shah este cursant şi îmi răspunde în engleză la întrebarea tradusă în dari de interpret. "Cred că profesorul român care ne-a învăţat despre hartă este foarte bun. Vrem să ştim cât mai multe de la instructorii NATO. Suntem din Afganistan, suntem soldaţi. E ţara mea şi trebuie să lupt cu duşmanii pentru a-mi apăra ţara şi poporul". Ştii că nu-s cuvinte goale când le auzi din gura afganilor, mai ales că Poliţia, datorită posturilor de control răspândite în aria de responsabilitate, este expusă celui mai mare risc de atac.
Activităţile militarilor români din echipele de consiliere sunt zilnice. Se lucrează şapte zile din şapte, singura diferenţă fiind că vinerea şi duminica programul nu începe la ora opt, ci la zece. Seara, în principiu, programul este până la şase, dar excepţiile sunt destul de dese, pentru că apar videoconferinţe cu cartierul general al misiunii "Resolute Support" sau alte activităţi care întind programul peste ora obişnuită. Nu se plânge nimeni, pentru că activităţile îi ajută să le treacă timpul mai repede. Cea de-a 115-a partidă de rummy la care am fost prezent - evidenţa şi scorul general le ţine maiorul Adrian Bătinaş - este o altă activitate, de timp liber de data aceasta, care să le facă vremea să treacă mai uşor. Mare lucru n-ai ce face în Camp Arena, baza afundându-se în întuneric după ora şase. Aleile sunt marcate pe margini de mici balize roşii de semnalizare, care nu te ajută decât să nu dai în şanţ. Câte o geană de lumină se mai scurge pe sub un oblon sau străpunge întunericul de la câte un bec de veghe, semimascat, dar "localnicii" s-au adaptat traiului noptatic. Şi eu sunt singurul care orbecăie, ceilalţi având siguranţa în deplasare a unei creaturi nocturne, dată, sunt sigur, şi de parcurgerea de mii de ori a aceloraşi alei. Şi pentru că am amintit de căi bătute, echipa de consilieri militari români n-a mers pe drumuri cunoscute în această misiune, pentru că ei au inaugurat prezenţa românilor în Comandamentul de Vest.
Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!
