O altfel de misiune

Afganistan. Noi, infanteriştii gălăţeni, am trecut de primele două luni de misiune. Ei, locuitorii Provinciei Kandahar, tocmai ce au sărbătorit trecerea în Noul An. Este o zi frumoasă de primăvară, prea călduroasă după o perioadă lungă de ploi şi vreme mohorâtă. De această dată vrem să îi vedem pe militarii Companiei 1 "Panther" în teren, aşa că ne alăturăm şi noi Plutonului 4 "Panther" şi pornim la drum spre satul Sakey Kalay. Acolo vom desfăşura o misiune de tip KLE (angajare a liderilor locali) în scopul creşterii încrederii acestora în Poliţia Afgană şi în Forţele de Coaliţie.
În parcul cu tehnică militară este mult zgomot. "Panterele" îşi pregătesc maşinile, verifică echipamentele şi pun la punct ultimele detalii. Cum fiecare misiune este o nouă provocare, îl avem alături de noi şi pe specialistul CIMIC al batalionului, locotenentul Ionuţ Hanu, care este axat pe relaţia cu populaţia şi va contribui la succesul misiunii de angajare a liderilor locali. Înainte de plecare, preotul batalionului, maiorul Paul Zaharia, se alătură militarilor pentru a-i binecuvânta şi a face o mica rugăciune în speranţa că totul va fi bine. Le facem şi noi o fotografie de grup şi pornim la drum.
De îndată ce părăseşti Baza Militară Kandahar, tot ceea ce vezi cu ochii te-ar putea conduce la ideea că te-ai întors undeva în timp, la mijlocul secolului al XVI-lea. Într-un loc presărat de pericole, într-o ţară aflată în mijlocul unui conflict parcă uitat de timpuri, tot ceea ce te înconjoară este diferit, fiind limpede că progresul pe care îl cunoşti nu-l vei regăsi aici, chiar dacă există şi elemente ale civilizaţiei contemporane (radio, motociclete, maşini, telefoane mobile). La prima vedere, pe timpul deplasării, în echipajul în care ne aflăm este linişte, nimeni nu vorbeşte. Militarii nu par cu nimic surprinşi, probabil că zecile de misiuni desfăşurate deja nu îi mai surprind cu nimic. Cu toţii sunt foarte atenţi şi serioşi şi îţi dau impresia că ştiu pe de rost drumurile, satele şi probabil cunosc şi locuitorii. Dar, cu cât ne apropiem, fiecare militar îmi zice ce urmează să zărim, unde o să vedem copii ieşind în faţa noastră sau locuitorii muncind la câmp.
Le-am ascultat poveştile. Un militar îmi spune: "Cum poţi uita un copil care vede în tine o speranţă şi stă cât e ziua de lungă aşteptând la marginea satului maşinile militarilor, poate va primi ceva de mâncare sau de băut? Ei ies în fiecare zi înaintea maşinii ca să primească ceva de la tine. Sunt nelipsiţi!" Înainte de a ajunge la destinaţie, facem o oprire la cel mai apropiat sediu al poliţiei afgane. "Întodeauna ne desfăşurăm misiunile împreună cu reprezentanţii poliţiei afgane, mai ales astăzi când avem de discutat cu elderul satului, o persoană importantă", ne spune un comandant de grupă.
Elderul, înţeleptul satului, este cel care se bucură de respect din partea populaţiei afgane şi reprezintă unul dintre cele mai influente persoane, un puternic vector de promovare a comportamentelor în satul Sakey Kalay. La întânirea cu militarii români şi poliţia afgană, acesta va reprezenta locuitorii satului şi va purta discuţii referitoare la problemele pe care le întâmpină sătenii. Oprim maşinile şi ne pregătim locul în care vom rămâne dispuşi pentru KLE. Mecanicii conductori îşi aşază maşinile strategic, top-coverii îşi fixează sectoarele de tragere, comandanţii de echipaje transmit militarilor numeroase comenzi. Auzim în staţie multe rapoarte printre care şi cel că putem debarca pentru că dispozitivul este în siguranţă. Găsim aici oameni săraci care îşi duc cu greu traiul de pe-o zi pe alta, fără a avea prea multe bucurii şi copii pentru care şcoala reprezintă doar un cort aflat la marginea satului, unde din când în când cineva le povesteşte ceva, trăind fără curent electric sau alte facilităţi.
Înainte de toate, comandantul de pluton, sublocotenentul Daniel Octavian Poenaru, face cunoştinţă cu elderul satului, pe care îl întâlneşte pentru prima dată. Elderul se bucură să ne vadă acolo. Timp de câteva zeci de minute, cu toţii discută despre problemele strigente ale localnicilor, poduri rupte şi drumuri inaccesibile în urma ploilor torenţiale, nevoi de pături şi haine pentru copii. Îngrijorarea cauzată de pericole, cât şi speranţa la un viitor mai bun pentru ei şi copiii lor sunt subiecte sensibile despre care liderii afgani vorbesc deseori în prezenţa militarilor români. "Mi-aş dori să pot ajuta mai mult oamenii săraci din sat. Vă voi sprijini să menţineţi securitatea în zonă şi nu vreau să uitaţi că vă puteţi baza pe mine oricând!", ne mărturiseşte elderul satului.
Din mână în mână, militarii Plutonului 4 "Panther" înmânează diferite hăinuţe şi jucării reprezentanţilor poliţiei afgane, iar aceştia, la rândul lor, semenilor săi. În câteva minute, copii primesc şi dulciuri, caiete şi pixuri, toate de mult râvnite. Bucuria şi emoţiile resimţite de copiii din sat nu se pot descrie în cuvinte, însă câteva fotografii surprinse la faţa locului ne arată zâmbetele acestora.
Un sentiment de mulţumire umple şi sufletele militarilor români. "Este pentru prima dată când particip la o misiune în comun cu structura CIMIC şi împreună am încercat să întărim relaţia Forţelor Naţionale de Securitate şi Apărare Afgane cu comunitatea locală. Cred că acestă acţiune s-a bucurat de aspecte pozitive, fiind bine văzută atât de localnici, cât şi de Poliţia Naţională Afgană", a spus comandantul Plutonului 4 "Panther", sublocotenentul Daniel Octavian Poenaru. De asemenea, plutonierul Victor Chitaru ne precizează: "Copiii au fost foarte bucuroşi pentru că au primit haine. Toţi aveau mare nevoie de acestea. Am făcut un lucru bun ajutându-i pe aceşti copii şi m-am bucurat şi eu odată cu ei". De fiecare dată când trece prin acest sat, Victor este cel care are grijă să ofere copiilor o sticlă cu apă şi să-i înveţe cum să se spele pe mâini.
După toate acestea, afganii ne-au invitat la o masă tradiţională. O pătură a fost aşezată la marginea satului, am mâncat cu toţii şi am băut ceai. "Ni s-a promis de mult că vom fi invitaţi la masă. Este un semn de ospitalitate şi înseamnă că suntem apreciaţi pentru ceea ce facem, iar ei vor să ne răsplătească într-un fel sau altul", ne precizează plutonierul major Edmond Gafton, locţiitorul comandantului de pluton. După patru misiuni în Afganistan, acesta ştie foarte bine cât de important este respectul pentru ei, cultură şi obiceiuri.
"Prin misiunile de tip KLE - Key Leader Engagement, realizate de către militarii specialişti CIMIC - Cooperare civili-militari, intrăm în contact cu liderii locali ai comunităţilor afgane şi cu realităţile vieţii cotidiene a populaţiei locale, astfel încât să aflăm problemele cu care aceştia se confruntă şi, în funcţie de priorităţi, să îi ajutăm în rezolvarea acestora. Consider că succesul unei astfel de misiuni constă în principal în modul de abordare, din punctul de vedere al atitudinii generale a militarilor faţă de cei cu care intrăm în contact, atitudine ce este imperios necesar să denote respect, pentru a crea premisele unei colaborări reale cu aceştia, în vederea asigurării unui mediu de securitate cât mai stabil. Personal, apreciez faptul că acest lucru este foarte bine pus în practică de către militarii noştri", ne-a declarat locotenentul Ionuţ Hanu, ofiţerul de CIMIC al batalionului.
Misiunea s-a încheiat! Ne îmbarcăm şi ne întoarcem în bază. Avem sentimentul misiunii îndeplinite şi ne bucurăm să ştim că am putut aduce un strop de bucurie pe feţele copiilor, un pic de linişte în sufletul localnicilor, măcar pentru câteva ceasuri. În Afganistan, pentru câştigarea încrederii populaţiei locale se fac multe eforturi, se construieşte zi de zi, prin executarea de misiuni în mijlocul localnicilor şi prin atitudinea pozitivă a infanteriştilor gălăţeni.

Ţi-a plăcut articolul? Atunci distribuie-l şi către prietenii şi partenerii tăi! Îţi mulţumim!

fShare

Tweet